„Poporul trebuie să hotărască prin vot dacă un candidat la președinție merge sau nu la Cotroceni, nu Curtea Constituțională”. A fost argumentul cel mai des invocat de politicieni, jurnaliști sau simpli cetățeni în scandalul interzicerii candidaturii lui Șoșoacă. Pare un argument incontestabil. În opinia subsemnatului, nu este.
Poporul trece drept entitatea supremă într-o democrație, cum înseamnă și numele. Dar cine este acest „popor”? Cetățenii români aflați în viață în anul 2024? Doar ei?
Poporul român sunt și cei care au trăit cu 10, 50, 100 de ani în urmă, chiar dacă mulți dintre ei nu mai există. Poporul român sunt și cei care vor trăi peste 10, 50, 100 de ani, chiar dacă mulți dintre ei astăzi nu există. Toate aceste popoare în timp fac România, care a luat ființă acum 165 de ani și nu putem decât să nădăjduim că va dăinui cel puțin încă pe atât.
Când D. Șoșoacă a cerut iertare Ambasadei Rusiei la București pentru pancarta purtată de un grup de cetățeni pe care era scris „1 aprilie 1941, 80 de ani de la masacrul românilor care se întorceau acasă”, acest personaj a insultat amintirea miilor de români mitraliați sau arestați, torturați și uciși de armata rusă la Fântâna Albă, pentru că încercau să fugă în România din teritoriile luate cu japca de Stalin.
Declarând că „În România s-a instaurat dictatura. În Rusia e mai multă democrație decât în România de o mie de ori” și, deci, că, dacă ajunge președinte, va aduce aici democrația Kremlinului, D. Șoșoacă își bate joc de sutele de mii de români executați, schingiuiți, deportați după ocuparea țării de către Armata Roșie. Și pregătește pentru românii de azi punerea în practică a amenințărilor cu desființarea aruncate sistematic de regimul Putin la adresa României. Iar pentru românii viitori, sclavia rusească.
Cu urletul „Trăiască Legiunea și Căpitanul!”, D. Șoșoacă calcă în copite legea care interzice promovarea simbolurilor fasciste, scuipând pe numele celor asasinați și exterminați bestial de legionari.
Iată de ce admiterea candidaturii la președinția României nu o pot decide alegătorii, ci legile în vigoare, izvorâte din experiență de decenii sau veacuri, mai presus de care nu se află nici chiar poporul.
Constituția nu se numește Constituția Poporului Român, se numește Constituția României. Hotărârea CCR în cazul Șoșoacă protejează România.
Chiar dacă nu de asta le-a păsat judecătorilor CCR, atât celor care au votat pentru, cât și celor care s-au opus ori au strălucit prin absență.
P.S.
Că ar fi trebuit interzisă candidatura lui Șoșoacă la alegerile europarlamentare, da, ar fi fost o măsură legală și sanitară, care ar fi scutit România de grotesc și penibil în Parlamentul European. Dar există o deosebire, importantă, între funcția prezidențială și cea de parlamentar. Președintele deține de unul singur o putere uriașă în stat, în vreme ce, în Parlamentul din Bruxelles, D. Șoșoacă este una singură, are 1 vot, oricât ar zbiera.
Cristian Tudor Popescu, la Judecata de Joi, în Deșteptarea:
Puteți reasculta Deșteptarea din secțiunea podcast Europa FM, cu ajutorul aplicației gratuite pentru Android și IOS Europa FM sau direct în Spotify și iTunes.
