Cristian Tudor Popescu: “Părintele Francisc a plecat. Nu înainte de a înfăptui un miracol pe pământul românesc: zecile de mii de pelerini de la Blaj au strâns tot, n-au lăsat un pet, un fir de gunoi în urmă. Minunea purității pe Câmpia Libertății.
N-am scris și nu am spus nimic câtă vreme Papa a fost în România. Întrucât nu cred în nicio biserică și în niciun Dumnezeu, mi-am zis că e drept să nu tulbur întâlnirea Sanctității Sale cu credincioșii.
Nici acum nu voi vorbi despre Părintele Francisc cu cuvintele mele. Voi citi din cugetarea trimisă de ÎnaltPreaOmenia Sa lumii întregi, îngăduindu-mi să sper că unii dintre cei care cred cu tărie că știu în ce cred măcar vor cădea pe gânduri.
Adesea folosesc exemplul păunului pentru a arăta realitatea deșertăciunii omenești: privit din față, păunul e frumos. Dar descoperiți adevărul dacă îl priviți din spate… Cine se dedă astfel adorației de sine, multă mizerie are de ascuns în el.
A avea răspuns la toate întrebările e dovada că Dumnezeu nu este cu tine. Că ești un fals profet, care profită de religie pentru sine.
Cineva care se gândește numai cum să ridice ziduri de tot felul, și nu să construiască poduri, nu se poate numi creștin. Așa ceva nu există în Evanghelie.
Cred în Dumnezeu. Nu într-un Dumnezeu catolic. Nu există Dumnezeu catolic. Există Dumnezeu.
Am fost întrebat, în mod provocator, dacă aprob homosexualitatea. Am răspuns cu o altă întrebare: “Spuneți-mi, când Dumnezeu se uită la o ființă umană homosexuală, o înconjoară cu iubire sau o respinge și o condamnă?” Dumnezeu ne învață să ținem seama, întotdeauna și înainte de orice, de ființa umană.
Dumnezeu are întotdeauna răbdare.
În parohia noastră sunt preoți care nu acceptă să boteze copiii mamelor singure, deoarece nu sunt concepuți în sacralitatea căsătoriei. Aceștia sunt fariseii zilei de azi, cei care clericesc biserica, considerând-o proprietate personală. Cei care stau stavilă între oameni și salvarea lor prin Dumnezeu.
Trebuie să ne străduim cât putem pentru a înflori în biserică o teologie profundă a femeilor. E nevoie de geniul feminin când luăm hotărâri grele.
Visez o biserică mamă și păstoriță.
Unii dintre cei mai buni oameni din istorie n-au crezut în Dumnezeu, în vreme ce unele dintre cele mai mari atrocități au fost săvârșite în numele Domnului.
Nu mâncați miel de Paște! În cele mai vechi comunități creștine, mielul a fost reprezentat pe umerii păstorului și simboliza sufletul salvat de Hristos. Uciderea lui de Paște nu are nicio bază în tradiția creștină, ci mai degrabă își are rădăcinile în Vechiul Testament. Este un ritual sângeros, în totală contradicție cu conceptul Învierii.
O persoană poate fi spirituală, fără, însă, a fi religioasă. Nu este nevoie să mergi la biserică și să dai bani – pentru mulți oameni, natura poate fi biserica.
Ca pe un spital de campanie după bătălie văd biserica noastră. E fără rost să întrebi un rănit grav dacă are colesterolul sau glicemia mărite. Trebuie să-i vindeci rănile.
Să ne amintim cu toții: nu poți propovădui Evanghelia lui Iisus fără mărturia vie a propriei tale vieți.
Dansam când eram tânăr. Îmi place tangoul.”
