Indiferent dacă am copilărit la ţară sau la oraş, există jocuri care ne vor aminti mereu de copilărie.
Cu ocazia zilei de 1 iunie, rememorăm câteva dintre jocurile care ne-au adus în faţa părinţilor cu hainele murdare şi genunchii juliţi.
Lapte gros
Este un joc pe echipe, în care unul dintre jucători va fi desemnat arbitru, iar restul jucătorilor se vor împărţi în două echipe egale. Una dintre echipe se aşează în următorul mod: primul jucător, aplecat, cu capul în mâinile arbitrului.
Următorul jucător, aplecat, în spatele primului jucator, cu capul între picioarele lui. Şi tot aşa până când toţi jucătorii echipei s-au asezat unul în spatele celuilalt. Jucătorii celeilalte echipe trebuie să sară, pe rând, în spatele echipei aşezate aplecat. De fiecare dată când cineva sare, trebuie să strige “Lapte gros!”. Jucătorii care au sărit, trebuie să rămână în poziţia în care au aterizat.
După ce toţi jucătorii echipei numărul 2 au sărit în spatele echipei numărul 1, trebuie să-şi menţină poziţia şi primul care a sărit trebuie să arate arbitrului un număr de la 1 la 5. Echipa numărul ghiceşte numărul arătat arbitrului.
Echipele schimbă rolurile şi jocul se încheie atunci când: echipa care a stat aplecată ghiceşte numărul arătat arbitrului; unul dintre jucătorii care a sarit atinge pământul cu piciorul; unul dintre jucători uită să strige “Lapte gros!” înainte să sară; mai sunt jucători care trebuie să sară, dar nu mai au loc din cauza poziţionării greşite a celor care au sărit înaintea lor.
Ţară, ţară vrem ostaşi!
La acest joc participă două echipe, cu un numar care poate varia între cinci şi zece copii. Cele două echipe se aşează faţa în faţa, la o distanţă destul de mare una faţă de cealaltă. O echipă începe jocul spunând: “Ţară, ţară, vrem ostaşi!”, iar cealaltă răspunde: “Pe cine?”, după care este ales unul dintre membrii echipei adverse şi i se strigă numele.
Acesta trebuie să alerge să spargă “zidul” creat de echipa adversă. Dacă reuşeşte, se va întoarce la el în echipă cu încă o persoană. Dacă nu reuşeşte, va rămâne să facă parte din echipa care l-a strigat. Ca să spargă “zidul”, jucătorul trebuie să treacă în fugă prin locul în care doi adversari se ţin de mână. Câştiga jocul echipa care capturează toţi jucătorii.
Raţele şi vânătorii
În cadrul jocului avem doi vânători şi mai multe raţe. Vânătorii trebuie să stea la câţiva metri distanţă între ei, iar raţele la mijloc, între cei doi. Vânătorii au misiunea de a-i “vâna” pe copiii care joacă rolul raţuştelor, aruncând cu mingea în ei. Dacă sunt atinse, raţele trebuie să iasă din joc.
Şotronul
Se desenează pe trotuar, cu ajutorul cretei, “un omulet” numerotat din cap pana în picioare, pe care jucătorii trebuie să sară într-un picior. Se aruncă o pietricică la fiecare număr în parte, iar pietricica trebuie luată inapoi când se ajunge la casuţa respectivă. Jucătorii nu au voie să cadă sau să pună piciorul jos.
Baba oarba
Participanţii la joc se aşeaza în cerc. Conducătorul alege un copil pe care îl leagă la ochi şi îl învârte. Dacă reuşeşte să atingă pe cineva şi să spună numele celui atins, acel copil devine Baba oarba şi jocul se reia.
Mima
Jocul trebuie să aibă un coordonator care să spună unuia dintre copii un cuvânt. El trebuie să transmită colegilor săi cuvântul fară a rosti niciun sunet, doar folosindu-şi mimica, gesturile şi miscările.
