Camera Deputaților a votat marți, 9 aprilie, cu 243 de voturi pentru, o modificare a Legii jocurilor de noroc, prin care sălile de păcănele vor fi interzise în localitățile care au sub 15.000 de locuitori. Potrivit reprezentanților PSD, aceasta este doar prima lovitură dintr-o serie de măsuri legislative menite să interzică sălile de jocuri de noroc și în localitățile mari. Deputații așteaptă însă reacția industriei, spune președintele Camerei Deputaților. Într-o intervenția la emisiunea „România în Direct” la Europa FM – cu Cătălin Striblea – președintele Camerei Deputaților, Alfred Simonis, a afirmat că „indiferent de câți oameni își pierd locul de muncă și indiferent de impactul bugetar al legii anti-păcănele, eu nu vreau să îmi construiesc bugetul acestui stat pe educația unui copil care merge la școală și înapoi și trece pe lângă 15 săli de jocuri”. Un copil care, la doar câțiva ani, ar avea „iluzia, că banii se câștigă ușor”, a mai spus președintele Camerei Deputaților.
Alfred Simonis: „Nimeni nu spune că această lege e perfectă și că e singura care trebuie făcută”
Cătălin Striblea: L-ați auzit pe ascultătorul nostru. Dacă erați pe linie, sigur l-ați auzit.
Altfred Simonis: „L-am ascultat și azuit”.
Cătălin Striblea: Ok. Atunci îi răspundeți dumneavoastră direct, ca să înțeleagă omul? Pentru că e un antreprenor mic, care zice: <<domnule, pe mine m-ați nenorocit>>.
Altfred Simonis: „Acum nu trebuie să ne așteptăm ca un antreprenor mic sau mare să fie mulțumit că trebuie să își închidă activitatea. Nu vă așteptați să mă laude cei care vor avea de suferit, e adevărat, de pe urma acestei legi, care va închide sălile de jocuri din peste 90 de localități din România. O lovitură cu adevărat importantă, prima lovitură în 34 de ani pe care această industrie care a stat la masă cu clasa politică până de curând și care are cea mai permisivă legislație din lume, cred – nicăieri nu s-a întâmplat niciodată așa ceva – pentru care s-au dat ordonanțe de urgență pentru a amnistia sume. Nu mă aștept să mă laude. De două zile încoace, de când am trecut Legea asta pățesc în permanență.
Înțeleg îngrijorarea că se duc oamenii în online. Să știți că la sate e mai complicat cu online-ul. Copiii și bătrânii au acces mai puțin în online. Minorii nu prea pot în online. Pentru că pentru a avea un card trebuie să fii major, iar pentru a fi introdus trebuie să ai o copie după buletin. Nimeni nu spune că această lege e perfectă și că e singura care trebuie făcută. Am spus de la tribuna Parlamentului că este prima lege, prima lovitură din multe altele care vor urma. Și va trebui să ne adaptăm în permanență după reacția industriei, pentru că, într-adevăr, nu se pot muta, ca să fac o paranteză, la granița localității. Nu există termenul de <<în afara localității>>”.
Cătălin Striblea: Nu se poate?
Altfred Simonis: „În afara unei localități este altă localitate”.
Alfred Simonis: „Vor încerca să se apere, vor încerca să spună că legea este neclară. De aceea, trebuie să avem mai multe legi și în perioada următoare”
Cătălin Striblea: „A, dar când ați spus în afara localității nu vă referiți la satul fizic, să înțeleagă toată lumea, ci la tot teritoriul unei comune”.
Altfred Simonis: „Eu altceva vă spun. Vorbim de legi distincte. Spunea mai devreme antevorbitorul că vor căuta să se mute în afara localității de sub 15.000 de locuitori. Nu există conceptul de <<în afara localității>>. În afara localității este o altă localitate sau UAT-ul județului respectiv, tot o localitate. Noi am pus în lege obligativitatea ca primăria să îți ofere o adeverință că are peste 15.000. Dacă ești în afara localității, dacă a existat conceptul ăsta, nu are cine să îți dea adeverință. Deci, sălile se vor închide. În două-trei săptămâni, în funcție de momemntul în care președintele României va promulga această lege. Vom vedea reacția industriei, vom vedea ce trebuie să modficiăm dacă tebuie modificat ceva, care sunt eventualele vulnerabilități, vom începe să modificăm legislația pe publicitate, pentru că este extrem de agresivă și extrem de prezentă și am reglementat puțin și în această lege la publicitate. Vom avea cealaltă lege care interzice complet reclamele. Dar vrem să vedem cei mai buni specialiști pe care această industrie – cu o cifră de afaceri de 10-15 miliarde – și-i permite și statul român nu și-i poate permite ce vor specula. Cum vor încerca să se apere, vor încerca să spună că legea este neclară. De aceea, trebuie să avem mai multe legi și în perioada următoare, după ce această lege intră în vigoare să operăm și pe celelalte localități”.
Alfred Simonis: Vrem să vedem cum se aplică Legea și după aceea, pentru bătălia mai grea, cu orașele, unde sunt zeci de mii de angajați, unde sunt licențe achitate
Cătălin Striblea: Dar cum ați făcut dumneavoastră fundamentarea aici de v-ați dus doar în zona asta – adică, la localitățile sub 15:000 de locuitori?
Altfred Simonis: „Dacă făceam sub 20.000 era de ce e sub 20.000?”
Cătălin Striblea: Întreb, ca să știu.
Altfred Simonis: „E complicat de răspuns. Am luat o cifră ca să închidem în cât mai multe localități din România și să vedem cum funcționează. Să vedem după 1 mai sau când Dumnezeu intră Legea în vigoare – că, repet, e în funcție de când o promulgă președintele. Poate fi în 10 zile de astăzi, pentru că Legea a plecat la promulgare sau poate fi în 10 zile de săptămâna viitoare sau peste două săptămâni. Vrem să vedem cum se aplică și după aceea, pentru bătălia mai grea, cu orașele, unde sunt zeci de mii de angajați, unde sunt licențe achitate, unde sunt spații comerciale pe foarte mulți ani, unde sunt investiții în spate. Cum să facem legea astfel încât să ne asigurăm că nu ne pică legea la un eventual control de constituționalitate”.
Alfred Simonis: „Hai să începem să demantelăm această construcție care a făcut în așa fel încât să avem la fiecare colț câte o sală de jocuri”
Cătălin Striblea: Dar câți angajați, domnule Simonis, își pierd locul de muncă acum?
Altfred Simonis: „Nu am această cunoștință. Nu știu exact, probabil că mii dintre ei nu vor mai avea locuri de muncă”.
Cătălin Striblea: Dar nu știți în realitate câte săli închideți.
Altfred Simonis: „Știm că sunt câteva mii. Nu cred că există localitate, aproape, fără sală de jocuri, deci, dacă se închid sunt peste 3000. Avem între 3000-10.000 de jocuri de noroc. Pe mine ce m-a interesat: să se aplice Dumnezeului odată, pentru că 34 de ani au făcut reguli. Hai să începem să demantelăm această construcție care a făcut în așa fel încât să avem la fiecare colț câte o sală de jocuri”.
Alfred Simonis: Indiferent de impactul bugetar al acestei legi, eu nu vreau să îmi construiesc bugetul acestui stat pe tragediile poporului român
Cătălin Striblea: Oamenii care au sunat, domnule președinte, au întrebat așa: ca să fie clar la toată lumea, dacă sunt două mașini de astea într-un bar dispar și astea?
Altfred Simonis: „Da, evident. Asta voiam să vă spun. Că și cu angajații, nu erau săli de jocuri sau erau puține săli de jocuri la sat. Doar săli de jocuri. Erau săli de jocuri în baruri și lângă baruri după ce a fost interzisă vânzarea băuturilor alcoolice unde sunt păcănele, după ordonanța dată în decembrie. Or, în momentul în care se închid astea, angajatul rămâne. Nu spun că nu vor fi și excepții. Dar vă mai spun ceva. Indiferent de câți oameni își pierd locul de muncă – 1000-2000 sau 5000 își pierd locul de muncă – indiferent de impactul bugetar al acestei legi, eu nu vreau să îmi construiesc bugetul acestui stat pe tragediile poporului român, pe educația unui copil care merge la școală și înapoi și trece pe lângă 15 săli de jocuri care au mașini decapotabile în față și lingouri de aur și are iluzia, de la patru, cinci, șapte anișori că banii se câștigă ușor”.
Cătălin Striblea: Dar știți impactul bugetar.
Altfred Simonis: „Nici nu contează. Prefer să nu am milioardul ăla la buget”.
Alfred Simonis: „Nu mă satisface că o parte din banii pe care i-a pierdut cel care și-a dat foc merg la niște olimpici și îi sponsorizează”
Cătălin Striblea: Nu contează impactul bugetar.
Altfred Simonis: „Am auzit întrebarea zilele trecute: <<știți că industria a sponsorizat niște sportivi olimpici>>. Din cauza acestei industrii, unii se sinucid și își dau foc și își vând casele și își distrug familiile. Nu mă satisface că o parte din banii pe care i-a pierdut cel care și-a dat foc merg la niște olimpici și îi sponsorizează. Nu mă poate cumpăra cu această poveste”.
Cătălin Striblea: Perfect de acord.
Altfred Simonis: „Nu e suficient. Trebuie reglementat și în marile orașe. Unde sunt marii jucători. Și o vom face”.
Cătălin Striblea: Păi de ce nu ați făcut-o acum? Că aici mi-e neclar.
Altfred Simonis: „Păi, e foarte simplu. Cei mai buni specialiști din lume cu care ne luptăm, plătește această industrie, vrem să vedem cum se aplică această Lege și eventuale breșe ale ei și să corectăm în următoarea Lege. Am făcut-o de pe o zi pe alta și și așa aproape că și-au dat foc unii. Supărați foc”.
Alfred Simonis: „N-a făcut nimeni în 34 de ani o lege contra industriei. Hai să o facem pe prima. După care intrăm pe cea cu publicitatea. După care pe cea cu marile orașe”
Cătălin Striblea: Dar de ce ați făcut-o de pe o zi pe alta?
Altfred Simonis: „Pentru că dacă o făceam de o săptămână înainte risca să pice la vot”.
Cătălin Striblea: De ce? Aici nu votează alături de cu dumneavoastră și USR, și PNL?
Altfred Simonis: „La 10 fără 10 am ieșit la plen și am anunțat că facem legea. Până la 10:10 când am ajuns în plen și am terminat cu declarațiile deja era o serie de probleme cu legea. Grupul de opoziție: <<că e prea puțin, că e prea mult>>. Măi, n-a făcut nimeni în 34 de ani o lege contra industriei. Hai să o facem pe prima. După care intrăm pe cea cu publicitatea. După care pe cea cu marile orașe. Dar e foarte complicat să faci o lege de pe o zi pe alta care să reglementeze întreaga piață și să ai impresia că o poți face și să nu o mai poți opera după aia. Pentru că ei se vor adapta în funcție de eventuale vulnerabilități ale legii. Sunt cei mai mari specialiști în a manipula și în a interpreta eventuale erori”.
Mihai, patronul unor săli de jocuri de noroc: După ce legea care interzice jocurile de noroc intră în vigoare, eu – reprezentând o firmă mică – dau afară 100 de oameni
Cătălin Striblea: Sunteți de acord să vorbiți cu ascultătorul nostru? E o ocazie unică. Oamenii au ocazia să vorbească direct cu politicienii, mai ales că sunteți și în campanie electorală, să menționăm lucrul ăsta. O să candidați la președinția Consiliului Județean Timiș, dacă nu mă înșel.
Alfred Simonis: „La Timiș, da”.
Mihai: „Vreau să mă prezint. Sunt Mihai. Nu sunt nici mafiot, nici interlop, conduc o firmă care este cu capital 100% românesc, care nu are nici măcar o investiție străină. Singurul lucru pe care îl plătesc și ajunge afară, tot din cauza legiuitorului, că nu știe să facă o lege și face legea așa, hai să facem să vedem cum o să fie. Fără un studiu de impact.
Domnul spune că vor rămâne 2000 de oameni șomeri. Eu vă spun sincer că a doua zi după ce intră legea în vigoare eu dau afară 100 de oameni. O firmă mică.
Problema este că aș fi vrut ca acești domni parlamentari și acești inițiatori ai unor legi din România să și le asume personal și să facă o analiză să vedem dacă aceste legi aduc un beneficiu acestei țări în care noi trăim, și nu altora”.
Alfred Simonis: „L-aș întreba pe domnul Mihai dacă are o situație asupra numărului clienților care și-au dat foc, au mers acasă și au fost nervoși, s-au despărțit de familii…”
Alfred Simonis: „Domnule Striblea, mi-ați propus să intru într-un dialog, nu vreau polemică. Sunt convins că domnul Mihai are o situație asupra numărului de angajați pe care îi trece în șomaj, dar l-aș întreba dacă are o situație asupra numărului clienților care și-au dat foc, s-au supărat, au mers acasă și au fost nervoși, s-au despărțit de familii, și-au vândut casele. Doamne ferește, au făcut altceva, că nici nu știu ce îmi trece prin minte și dacă are această evaluare și dacă o are, poate să fie prezentată în această emisiune, corect”.
Mihai: „Da, o să îi răspund domnului. Să știți că au fost câteva demersuri făcute legislativ vizavi de reglementare. Deci nu de interzicere, de reglementare. S-a introdus acea obligativitate de restricționare a accesuuli celor vulnerabili. Adică, de autoexcluși și excluși. Nici până acum, instituția statului nu a reușit să facă baza de date. Și noi suntem de vină”.
Mihai, patronul unor săli de jocuri de noroc: „Da, sunt clienți care au suferit enorm și au pierdut banii”
Alfred Simonis: „Mi-ar plăcea să mi se răspundă la întrebare, că eu am răspuns. Aveți măcar un client care a suferit o tragedie în cele câteva săli de jocuri – că dacă aveți 100 de angajați aveți mai multe săli de jocuri, mă gândesc…”.
Mihai: „Corect, un număr de 40”.
Cătălin Striblea: De săli de jocuri.
Alfred Simonis: „Aveți măcar un client care a suferit enorm după ce a pierdut banii într-una din cele 40 de săli ale dumneavoastră?”
Mihai: „Da, sunt clienți care au suferit enorm și au pierdut banii”.
Alfred Simonis: „Prefer să pierd locul de muncă și să se reașeze forța de muncă în România pe alte sectoare care au deficit decât să mai trăim să vedem în fiecare zi câte o tragedie din cauza acestei industrii”
Alfred Simonis: „Domnul Mihai, vedeți? Eu prefer să nu am 100 de locuri de muncă. Prefer să pierd locul de muncă și să se reașeze forța de muncă în România pe alte sectoare care au deficit decât să mai trăim să vedem în fiecare zi câte o tragedie din cauza acestei industrii. Dumneavoastră îmi propuneți așa: haideți să ne creștem copiii în jurul păcănelelor, să devină dependenți, după care statul să intervină să nu mai fie dependenți. Eu vă propun varianta cealaltă. Alternativa: haideți să nu mai devină dependenți, ca să nu mai am eu ce repara în stat. Asta e propunerea mea. Oamenii să recunoască care este mai bună”.
Mihai: „Într-adevăr, jocurile au ajuns la un nivel în care au o problemă”
Mihai: „Eu am altă propunere, domnule Simonis. Ca toți acești domni care ne conduc această țară să își asume această țară să își asume cum trebuie. Adică, dacă noi v-am dat o groază de bani din 2009 de când s-a schimbat legislația jocurilor de noroc cu care statul trebuia să facă clinici de vindecare a acestor oameni. Nu toți oamenii sunt bolnavi, să știți. Nu toți oamenii care vin în săli de jocuri sunt vulnerabili”.
Alfred Simonis: „Nu, vin de plăcere”.
Mihai: „Mai mulți se sinucid în România din cauza că le-au plecat copiii în străinătate <<datorită>> clasei politice, nu din cauza jocurilor. Într-adevăr, jocurile au ajuns la un nivel în care au o problemă. Dar haideți să o rezolvăm. Haideți să ne facem treaba fiecare”.
Alfred Simonis: „Dacă acest Parlament e primul Parlament care vă spune: <<nu mai vrem banii voștri>> înțeleg că e frustrant, că e dureros. Totuși, de un an anunțăm că facem legea asta”
Alfred Simonis: „O rezolvăm, creând perspectiva pentru copiii noștri să mnu devină dependenți, ca să nu am de ce să fac clinici pentru a trata dependența”.
Alfred Simonis: „Ați avut foarte mare dreptate. Poate că industria a dat foarte mulți bani din 2009. Nu știu cui a dat bani. Noi suntem prima generație de oameni politici care nu mai vrem acei bani la stat.
Eu prefer să îmi lipsească acele 800 de milioane… deși, asta e o altă teorie de-a mea, dar care e discutată cu specialiști, dacă omul nu pierde 1000 de lei la dumneavoastră la sala de jocuri, din care îmi dați o sumă pe licență… merge și îi bagă pe consum și încasez taxe mai mari.
Deci, din punctul meu de vedere, impactul bugetar este pozitiv pe termen mediu și lung. Pe mine ce mă interesează este să nu mai am dependenți. Nu să îmi tratez dependenții, ca să pot într-adevăr să mă ocup de celelalte probleme.
Dacă acest Parlament e primul Parlament care vă spune: <<nu mai vrem banii voștri>> înțeleg că e frustrant, înțeleg că e dureros, chiar înțeleg că unii dintre dumneavoastră au investit în spațiile respective și peste noapte se închid. Totuși, de un an anunțăm că facem legea asta. Puteau să nu mai facă atâtea investiții. Puteau să se reașeze, să găsească alte businessuri.
Eu nu pot să vă spun ce să faceți. Eu vă spun ca responsabil de legislația din România. Eu și colegii mei parlamentari că avem această abordare Evident că la vot oamenii pot spune dacă sunt de acord cu propunerea noastră”.
Alfred Simonis: „Eu nu vreau rezolvarea adicției, eu vreau să nu mai existe”
Cătălin Striblea: Aici voiam eu să intervin. Pentru că aveți o problemă pe o lege fundamentală, oamenii vor vota și vor alege. Mihai, care e antreprenor știe el ce are făcut. V-ați asumat, candidați, oamenii știu ce au de făcut. S-au interzis practic păcănelele acolo. Dar, unde are dreptate ascultătorul nostru este în această infromație, la care cineva trebuie să răspundă. S-au strâns, din 2016 și până astăzi, 6 milioane de euro la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, plătite de Mihai și de alții ca el din care trebuiau făcute chestiuni pentru rezolvarea dependenței. Or banii sunt necheltuiți, arată rapoarte tot ale statului român.
Alfred Simonis: „Suma asta de 6 milioane de euro poate sună ca o sumă importantă. Nu poți să faci nici cinci saloane de spital cu 6 milioane de euro. Poate exagerez puțin. Cu 6 milioane faci spital? Păi la Timișoara construim un spital. Astăzi s-a aprobat Hotărârea de Guvern și costă 250 de milioane de euro. Institutul Oncologic.
Sunt puțini bani 6 milioane. E adevărat. Ar fi trenbuit cheltuiți. Nu ar fi rezolvat niciun fel de problemă. Dincolo de ce face ONJN-ul, dar eu sunt nemulțumit și de ce face ONJN-ul. Amintiți-vă că Guvernul Orban a dat OUG prin care a amnistiat, a absolvit de taxa platelor această industrie, la 23.00, a doua zi fiind demis de Parlament. Și știa că va fi demis.
E adevărat că e dureros. În sfârșit cineva, și nu mă refer la mine, la mine și la colegii mei, luăm o decizie, dăm o primă lovitură. De ce nu s-a facăut mai mult? Nu s-a făcut nimic în 34 de ani. Eu nu vreau rezolvarea adicției, eu vreau să nu mai existe”.
Mihai, patronul unor săli de jocuri de noroc: „Să nu uite nimeni din țara asta că noi suntem suprataxați și banii ni se iau înainte”
Mihai: „Vizavi de plățile din pandemie, să nu uite nimeni din țara asta că noi suntem suprataxați și banii ni se iau înainte. Inclusiv acum, cu noua legislație din OUG 82 am fost hipertaxați. Nicio firmă din niciun domeniu nu plătește garanție – bani blocați, nici măcar nu sunt scutiți de impozitul pe profit – 800.000 de euro. Pentru o firmă națională sunt mulți bani. Noi nu am beneficiat de nimic în timpul pandemiei. Nu am plătit cât nu am funcționat. Cât s-a funcționat s-a plătit integral”.
Alfred Simonis: „Și alte tipuri de activități au suferit la fel și au plătit taxă”.
Mihai: „Nu hipertaxe”.
Alfred Simonis: „Pentru ei nu s-a dat OUG. Mă rog”.
Mihai, patronul unor săli de jocuri de noroc: „Dacă voiați să rezolvați problema adicțiilor și nu mai voiați să vedeți oamenii aceștia nenorociți numai din cauza jocurilor, făceați o legislație în privința anulării adicțiilor”
Mihai: „Ba s-a dat pentru toată lumea. Pentru toată lumea s-a dat, cei care nu au funcționat. O altă chestie: dacă voiați să rezolvați problema adicțiilor și nu mai voiați să vedeți oamenii aceștia nenorociți numai din cauza jocurilor făceați o legislație în privința anulării adicțiilor. Știți de ce adicția este așa mare pe domeniul jocurilor de noroc? Pentru că dumneavoastră, legiuitorii, vechii și actualii, nu s-au gândit că nu poți să interzici totul. Asta e și o distracție. Ați anulat cu totul, la o comandă, aparatele cu risc limitat. Care nu creează adicție. De ce le-ați anulat pe acestea?”.
Cătălin Striblea: Există aparate care nu creează adicție?
Mihai: „Da, există aparate cu risc limitat, care nu creează adicție, care au un procentaj maxim de 70% de premiere. Deci dacă omul stă două zile acolo nu își pierde nici măcar 10% din salariu, că n-are cum să piardă. Deci, vă spun, toată lumea care va juca, va juca oricum în online. Aici este problema noastră a autotohtonilor. Că se creează premiza să se ducă în online”.
Alfred Simonis: „Că sunt săli de jocuri unde nu se pierd bani… eu n-am auzit de așa ceva până acum pe pământ, că eu nu cred că se distrează nimeni acolo”
Alfred Simonis: „Taxele nu le plătesc din banii lor. Aceste săli de jocuri sunt extrem de profitabile, că de aia sunt cu sutele, cu miile prin marile orașe. Faptul că plătesc și taxe, nu înțeleg de ce ar trebui să ne plângem pe umărul lor. Plătesc niște taxe în avans, ei încasând de 10 ori mai mult în timpul anului pentru că sunt convins că sunt profitabile. Acum, că sunt săli de jocuri unde nu se pierd bani… eu n-am auzit de așa ceva până acum pe pământ, că eu nu cred că se distrează nimeni acolo. Oamenii plătesc angajați, și utilități, și taxe ca să vină omul să se distreze și să nu piardă niciun leu. Asta e o poveste ca să îndulcească atmosfera. În acest moment, avem o problemă națională cu acest flagel al păcănelelor, iar Parlamentul și Guvernul intervin să încerce să corecteze. Sigur nu-i legea perfectă, sigur poate fi făcută mai bine și împreună cu domnul Mihai, cu ceilalți din industrie sau din afara ei… dacă aveți idei, le putem face. Scopul trebuie să fie să eliminăm acest flagel”.
Cătălin Striblea: Vă mulțumesc amândurora. E bine că putem să avem dialogurile astea și încerc să vă aduc cât mai mulți oficiali români să vorbiți direct cu ei. Știu că sunt probleme peste tot, important e ca oamenii să stea la masă pentru aceste chestiuni. Și, încă o dată, în acest lucru trebuie să știți și poziția mea. Eu sunt unul care ar vrea o reglementare strictă și chiar interzicera jocurilor de noroc în România. M-am exprimat de mai multe ori.
Urmărește întreaga emisiune „România în Direct” aici:
Sursa foto: Shutterstock
Citește și: Ministerul Sănătății trimite Corpul de Control la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon
