Rezultatele unei anchete parlamentare au confirmat că, timp de 74 de ani, cele 10.000 de femei au fost închise în asa-numitele ‘spălătorii Magdalena’.
Victimele aveau diverse probleme: fusesera respinse de părinţii adoptivi, suferisera abuzuri, aveau deficienţe fizice sau psihice , erau sărace ori erau acuzate de ‘atitudini imorale’. Ele erau tinute într-un regim de sclavie, umilite si obligate sa muncească. Povestea lor a fost ecranizata in 2002. Investigatia a mai aratat ca implicarea statului irlandez a fost semnificativă : mai bine de un sfert dintre femei fuseseră trimise acolo la cererea diferitelor guverne.
Mai mult, statul stabilea ordinea in care acestea erau internate, facea inspecţii in spalatoriile pe care le finanţa si chiar înregistra decesele atunci cind acestea se produceau.
Scuzele premierului irlandez nu au fost insa bine primite.
O organizaţie a supravieţuitoarelor i-a cerut mai bine să recunoască marea responsabilitate ‘a statului şi a ordinelor religioase’, pentru condiţiile ‘dure şi inumane’, ‘mai rele’ decât într-o închisoare din acele spalatorii.
