Ion Rațiu într-o dezbatere televizată din 1990, anul primelor alegeri libere din România modernă, a surprins esența democrației în câteva cuvinte.
Ion Rațiu nu a ajuns președinte, însă cei care au urmărit dezbaterile politice din anii ’90 își aduc aminte cum cu Ion Rațiu se putea discuta în contradictoriu, păstrându-și zâmbetul pe buze. La fel, și respectul pentru adversar.
S-a născut în iunie 1917, la Turda, pe atunci, încă parte a imperiului Austro-Ungar. Se trăgea dintr-o familie nobiliară transilvăneană, atestată încă din secolul 14. Ion Rațiu a terminat Facultatea de Drept la Cluj și apoi, a urmat și cursurile unei Școli de Ofițeri din Craiova.
Din 1940, a lucrat în cadrul Ambasadei României la Londra. E adevărat, a contat și faptul că unchiul său era ambasadorul României în Regatul Unit, dar la scurt timp după ce Ion Rațiu ajungea la Londra, în România se instaura regimul legionar.
Prin urmare, Rațiu a cerut și a primit azil politic și în același an, a pus bazele Comitetului Național Român. Pe scurt, o organizație a intelctualilor români stabiliți în Occident, care manifesta împotriva regimului legionar. Tot pe atunci, Ion Rațiu a primit și o bursă la Universitatea Cambridge, unde a studiat Știintele Economice.
Inițial, a sperat să revină în România după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, dar instaurarea comunismului l-a făcut să își amâne planurile cu jumătate de secol. În Marea Britanie, Ion Rațiu s-a dovedit un bun antreprenor și a ajuns să acumuleze o avere considerabilă, făcând afaceri în domeniul transporturilor. În perioada exilului, a fost un apropiat al serviciului român de la BBC, sau al posturilor de radio “Europa Liberă” și “Vocea Americii”.
Ion Rațiu a fost un critic virulent al comunismului și s-a întors în România abia în 1990, după prăbușirea regimului. Așa cum spuneam, a candidat la primele alegeri libere și alături de Corneliu Coposu, a reînființat Partidului Țărănist. A și fost deputat al acestui partid vreme de 6 ani. Un episod mai puțin cunoscut a avut loc în timpul Mineriadei din 1991. Ion Rațiu avea atunci 74 de ani, dar a reușit să se impună în față unei hoarde de mineri. Erau înarmați cu bâte și răngi, și încercau să intre în Camera Deputaților, dar Ion Rațiu i-a convins să renunțe la planurile inițiale.
Ultimii ani de viață și i-a petrecut la Londra, dar conform dorinței sale, a fost înmormânt la Turda, orașul său natal. Ion Rațiu s-a stins în ianuarie 2000. Avea 82 de ani.
