În 1883, un pastor pe nume George W. Hudson a scris o carte cu ”sfaturi pentru bărbaţi”, sfaturi cu ajutorul cărora burlacii să îşi găsească o soţie potrivită.
Asiguraţi-vă că viitoarea soţie are un cap ”bulbos” – aşa sună una dintre recomandările formulate într-o carte care promitea că asigură succesul unei căsnicii.
În acea perioadă, multe trăsături fizice erau asociate cu particularităţi ale personalităţii. Femeile cu capul rotund erau considerate mai atrăgătoare, mai energice şi ”bine sexuate”.
De asemenea, burlacii erau încurajaţi să aleagă o soţie care poate să ridice greutăţi.
”Alegeţi de soţie o femeie cu un bust plin, dar şi cu un cap mare, bine proporţionat – o femeie care poate să alerge, să meargă şi să ridice greutăţi. Ce dacă talia e puţin mai mare? Este un defect bun al unei femei care va deveni mamă”, se arată în ghidul de căsnicie.
Totodată, femeile ţâfnoase erau de evitat în acea perioadă.
Dacă o tânără se dovedea a fi vorbăreaţă, sarcastică sau prea plină de păreri, aceste trăsături ar fi reprezentat un semn de alarmă pentru eventuali pretendenţi.
În cărţile epocii se mai recomanda ca un cuplu să stea împreună şi să se mimeze fericirea, acolo unde aceasta nu exista.
Burlacii trebuiau totodată să se asigure că femeia ştie să gătească, dar şi să nu fie prea bătrână.
