Tensiunea şi, pe alocuri, teama apasă de câteva zile în secţia de ortopedie la Spitalul „Marie Curie”. Protestul medicilor nu a schimbat programul de vizite sau de operaţii. Numele doctorului Gheorghe Burnei și vestea că ar fi foarte aproape să revină în spitalul de stat țin și medicii, și pacienții în încordare.
Liniştea spitalului e spartă deseori de copii care râd sau plâng, de părinţi care oftează. Doctorii spun că au reluat în ultimele luni 14 dintre operaţiile nereuşite în trecut. Mulți copii au ajuns, însă, în străinătate.
E şi cazul lui Mihai, a cărui proteză s-a infectat la scurt timp după operaţia din 2015. Întâi au venit durerile. Au urmat cârjele și internările. În mai puțin de doi ani, proteza pusă de profesorul Burnei a trebuit schimbată.
„Am fost plecaţi cu formularul în Italia, acolo i-au scos proteza, i-au pus un spencer cimentat şi peste două luni trebuie să mergem din nou să i se pună o proteză”, spune Olimpia, mama lui.
Mihai are cancer osos. La 12 ani, e un copil optimist şi curajos. Mama lui n-ar vrea însă să mai dea vreodată ochii cu profesorul Burnei.
„Nu vreau să îl mai întâlnesc. Am auzit vestea tristă la radio. Băiatul a auzit. Şi mi-a zis «Mi-e frică». Că îi e frică, nu mai vrea. Putea să spună de la început: «Doamnă, nu vă supăraţi, aici, în România, nu se poate face ceva»”, povesteşte Olimpia.
În sala de aşteptare, sunt însă şi părinţi care îi sunt recunoscători chirurgului Burnei. La aceeaşi vârstă ca Mihai, Robert vine la control pe picioarele lui. Același doctor l-a operat la ambele șolduri.
„La 6 ani a fost operat la ambele şolduri. Sunt mulţumită de dânsul şi da, vreau să se întoarcă. De ce nu?”, spune mama lui.
În cabinetul alăturat, medicii ortopezi îşi asumă deschis scrisoarea de protest. Camere de filmat trec printre pacienţi fără să îi vadă.
Un copil se ţine strâns de scaunul cu rotile. Îşi face cu greu curaj dar, la fel doctorii care îl tratează, în cele din urmă se ridică.
