Fie că vorbim despre benzină, motorină sau de plastic, lumea în care trăim ar arăta cu totul altfel fără produse petroliere. Un rol extrem de important în dezvoltarea acestei industrii l-a avut Ion Basgan și pe scurt, savantul este, probabil, autorul celei mai valoroase invenții românești: o metodă de forare care la momentul respectiv, permitea exploatarea unor zăcăminte aflate la mare adâncime.
Ion Basgan s-a născut la Focșani, în 1902. Era fiul preotolui ortodox Ștefan Basgan și al Mariei, casnică. După ce termină cu note mari liceul la Iași, a candidat la o bursa de studii scoasă la concurs de Societatea Petrolieră “Steaua Română”.
Mulțumită acesteia, a putut să își continue studiile în Austria, la Școala Superioară de Mine și Metalurgie din Leoben. Nu e mai puțin adevărat că una dintre condițiile de acordare a bursei era ca după absolvire,
Ion Basgan să lucreze cel puțin cinci ani la “Steaua Română”. Într-un timp relativ scurt, a ajuns ceea ce astăzi s-ar numi “Director de Operațiuni” al companiei. Vorbim de anii ’30, perioadă în care România era un important producător de petrol. Dar încă de atunci, era evident faptul că zăcămintele aflate la mică adâncime se vor termina într-un viitor destul de apropiat. Pe vremea în care se ocupa de sondele din zona Moldovei, Ion Basgan a pus la punct un sistem de foraj revoluționar, care scădea timpul necesar forării puțurilor cu 30%. Unde mai pui că la momentul respectiv, cele mai adânci forări se făceau la cel mult 2 mii de metri adâncime. Cu ajutorul sistemul gândit de Basgan, se putea ajunge la 12 mii de metri.
Brevetul pentru această uluitoare invenție a fost înregistrat inclusiv în Statele Unite, dar Ion Basgan a avut neșansa ca în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, România să se afle inițial de partea Germaniei Naziste. Prin urmare, Statele Unite au pus un fel de sechestru pe toate patentele care aparțineau Germaniei și aliaților ei și abia în 1965 l-au deblocat pe cel al lui Basgan. Cert este că multe companii americane, din care ulterior s-au dezvoltat giganți ca Exxon Mobil, Chevron sau Shell au folosit din plin invenția românului și în tot acest timp, Ion Basgan nu a văzut un cent. S-a judecat cu statul american până la sfârșitul vieții sale și mai multe state s-au oferit să îi cumpere drepturile litigioase.
Procesul este continuat și astăzi de către urmașii săi și ca să vă faceți o idee despre cât de valoroasă este invenția sa, trebuie să știți că o comisie a unei bănci germane spunea că Ion Basgan ar fi avut de încasat 8 miliarde de dolari. Dar asta se întâmpla acum cinci decenii, timp în care invenția sa a continuat să fie folosită.
