Deși infrastructura de transport a României este mai slab dezvoltată decât a multor state africane, la sfârșitul secolului 19, țara noastră se putea lăuda cu cel mai lung pod din Europa.
Întreg sistemul feroviar avea ceva mai mult de 4 kilometri și dacă mergeți spre mare, e puțin probabil să nu dați cu ochii de Podul de la Cernavodă, construit de inginerul Anghel Saligny.
Dobrogea a intrat în componența României după Războiul de Independența din 1877. După câteva sute de ani de dominație otomană, regiunea părea captivă în Evul Mediu și legăturile cu restul țării, atât de necesare dezvoltării Dobrogei, erau foarte puține. Prin urmare, s-a luat decizia construirii podului de la Cernavodă, ca parte a căii ferate care urma să lege Bucureștiul de Constanța.
Cel care l-a proiectat a fost Anghel Saligny, un tânăr inginer român, cu origini franceze și germane. Avea 33 de ani la momentul respectiv și inițial, Anghel Saligny plecase la Berlin pentru a studia astronomia, însă și-a schimbat planurile din mers, împresionat fiind de ritmul în care se construia în Germania. În cele din urmă, avea să termine Școala Tehnică Superioară și după absolvire, Anghel Saligny început să lucreze pe șantierele din Germania. Apoi, s-a întors în România și până să se apuce de podul peste Dunăre, și-a făcut mâna cu unele mai mici peste Siret și Trotuș.
Lucările la podul de la Cernavodă au început în 1890 și s-au încheiat după 5 ani. O performanță remarcabilă pentru acele timpuri și din păcate, chiar și pentru felul în care se construiește în România zilelor noastre. La momentul respectiv, podul de la Cernavodă era cel mai lung din Europa și al treilea din lume, întreg sistemul feroviar măsurând ceva mai mult de 4 kilometri.
A fost inaugurat în prezența Regelui Carol I și primul tren care a traversat podul de la Cernavodă avea 15 vagoane și circula cu 60 de kilometri la oră. La momentul inaugurării, Anghel Saligny se afla sub pod, într-o barcă, pentru a garanta cu propria-i viața rezistența podului pe care l-a proiectat.
Până la moarte sa, în 1925, Saligny a contribuit din plin la modernizarea României. Printre altele, a extins și a modernizat porturile Constanța și Mangalia, a costruit primele silozuri din beton armat din România, la Brăila și Galați, dar și primul funicular din țara noastră. Se afla la Târgu Ocna și era folosit la transportul sării.
Anghel Saligny a ocupat funcții ca cea de Director al Căilor Ferate și al Serviciilor Navale, dar și cea de Ministru al Lucrărilor Publice. A apucat să mai proiecteze încă două poduri peste Dunărare, dar din lipsă de fonduri, nu au fost construite niciodată.
