Copiii învaţă despre el la şcoală, dar nu există decât pe hărţile României. În realitate, lacul nu e acolo şi nici n-a fost vreodată.
Este vorba despre Lacul Ceauru din comuna Băleşti, județul Gorj – care este de fapt o mare întindere de iarbă, tufişuri și culturi de porumb.
Dacă lacul ar exista, el ar fi al şaselea ca suprafaţă din ţară, după lacul Bicaz. Potrivit adevarul.ro, lacul ar fi trebuit să aibă o suprafață de 3.000 de hectare, adică să ocupe o zonă mai mare decât municipiul Târgu Jiu.
Autorităţile locale nu au făcut niciodată demersuri pentru modificarea hărţilor. „Nu am făcut demersuri pentru că nimeni nu ne-a cerut acest lucru”, a declarat Cătălin Stolojanu, viceprimarul comunei Băleşti, citat de digi24.ro.
Proiectul pentru lacul de acumulare Ceauru a apărut în anul 1965. Scopul era ca apa din lac să ajute la răcirea turnurilor termocentralei Rovinari.
Au fost alocate 3 miliarde de lei pentru realizarea proiectului, iar trei sate (Bălăceşti, Ceauru şi Şomăneşti) au fost strămutate, adică peste 2.000 de familii.
Localnicii și-au demolat singuri casele, pentru a mai recupera din materiale, şi au primit diverse sume de bani de la statul român, în funcţie de gospodărie, pentru a-şi putea construi alte locuinţe în satele învecinate.
Ulterior, constructorii șantierului au raportat că lucrările au fost finalizate. Lacul a fost marcat pe hărți, însă în realitate banii s-au cheltuit pe altceva.
Potrivit istoricului Cornel Şomâcu, autoritățile comuniste au constatat că lucrarea era efectuată sub 40%, deşi se cheltuiseră foarte mulți bani: „Banii s-au regăsit în diverse vile ale unor directori şi oficiali ai Partidului Comunist Român de Gorj“.
Constructorul şantierului şi cei din conducere au fost arestați. Şeful şantierului de atunci, Dumitru Dăncescu, a fost judecat şi condamnat la moarte, dar pedeapsa a fost comutată în 20 de ani de muncă silnică, fiind trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
