Actorul Ştefan Bănică s-a născut la 11 noiembrie 1933, în comuna doljeană Călăraşi.
Din copilărie, acesta a dovedit înclinaţii artistice, iar după ce familia sa s-a mutat la Bucureşti a cântat în Corul de copii Radio şi a participat, tot la radio, la emisiuni dedicate copiilor. A absolvit Liceul ”Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, apoi, în anul 1955, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L.Caragiale” din Bucureşti, la clasa profesorului Alexandru Finţi, talentul său actoricesc fiind remarcat de Radu Beligan.
Actor complex, seniorul Ştefan Bănică a interpretat o serie de personaje pe scenele teatrelor bucureştene, în numeroase filme, pe micul ecran sau la teatrul naţional radiofonic, amintește Agerpres.
După absolvire, a debutat la Teatrul din Galaţi, apoi a venit în Bucureşti, unde a jucat la început la Teatrul Giuleşti. A avut roluri memorabile în piese precum ”Băiat bun, dar cu lipsuri” de Nicuţă Tănase, ”…Escu” şi ”Titanic Vals” de Tudor Muşatescu, ”Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu.
Pe scena Teatrului Bulandra a evoluat alături de mari nume ale scenei româneşti, realizând creaţii actoriceşti de excepţie în “D’ale carnavalului” (Iordache), “O scrisoare pierdută” (Ghiţă Pristanda), “Revizorul”, “Furtuna”, “Victimele datoriei”. Roluri memorabile a făcut, de asemenea, şi pe scena Teatrului de Revistă. Ştefan Bănică a jucat, de asemenea, în piese pentru Teatrul Naţional Radiofonic, între acestea numărându-se ”Anecdota provincială”, ”Bărbierul din Sevilla”, ”Districtul celălalt”, ”Visul unei nopţi de iarnă” etc.
În cinematografie şi-a făcut debutul în 1965, fiind distribuit în filmul ”Dincolo de barieră” (regia Francisc Munteanu). A mai jucat în filmele: ”Golgota” (regia Mircea Drăgan, 1966), ”Tunelul” (regia Francisc Munteanu, 1966), ”Împuşcături pe portativ” (regia Cezar Grigoriu, 1967), ”Zile de vară” (regia Ion Niţă, 1967), ”Vin cicliştii” (regia Aurel Miheleş, 1968), ”Brigada Diverse intră în acţiune” (regia Mircea Drăgan, 1970), ”Cântecele mării” (regia Francisc Munteanu, 1971), ”Brigada Diverse în alertă!” (regia Mircea Drăgan, 1971), ”Proprietarii” (regia Şerban Creangă, 1973), ”Păcală” (regia Geo Saizescu, 1974), ”Fair Play” (regia Alexandru Danciu Satmari, 1977), ”Septembrie” (regia Timotei Ursu, 1977), ”Cianura şi picătura de ploaie” (regia Manole Marcus, 1978), ”Singur printre prieteni” (regia Cornel Todea, 1979), ”Nea Mărin miliardar” (regia Sergiu Nicolaescu, 1979), ”De ce trag clopotele, Mitică?” (regia Lucian Pintilie, 1982), ”Harababura” (regia Geo Saizescu, 1990), ”Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu, 1993), potrivit volumului ”1234 cineaşti români” (1996).
Cu o voce, un şarm şi un stil inconfundabil de interpretare, Ştefan Bănică s-a remarcat şi ca un cântăreţ talentat, piesele interpretate de el rămânând celebre, între care ”Îmi acordaţi un dans”, ”Cum am ajuns să te iubesc”, ”Gioconda se mărită”, ”Cine umblă prin vecini”, ”Astă seară mă fac praf”, ”Of, inimioară”, ”Altă dată”, ”Ştiu de mult”, ”Spune-mi mie Bucureşti” ş.a. De asemenea, ani la rând a format împreună cu actriţa Stela Popescu un cuplu artistic extrem de îndrăgit în spectacole de revistă şi în spectacole de divertisment la televiziune.
Fiul său Ştefan Bănică jr. i-a moştenit talentul şi i-a urmat cariera atât în actorie, cât şi în muzică.
Ştefan Bănică a murit la 26 mai 1995, la Bucureşti.
La 12 noiembrie 2003, în centrul oraşului Călăraşi a fost dezvelit un bust al actorului. De asemenea, la casa în care s-a născut celebrul actor a fost amplasată o placă comemorativă, iar o stradă din Călăraşi îi poartă numele. Tot la Călăraşi s-a organizat Festivalul teatrelor de amatori ”Ştefan Bănică”.
La 28 noiembrie 2016, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la înfiinţarea Teatrul Odeon, a fost dezvelit aici un bust al actorului Ştefan Bănică, realizat de sculptorul Dragoş Cătălin Munteanu.
