În decembrie 1987, Regele Mihai a acordat un interviu secției în limba română a BBC. Ziaristul Christian Mititelu a adus atunci în discuție ziua de 30 decembrie 1947, cea în care monarhul României a abdicat, dar și evenimentele de pe 23 august 1944.
„Toată țara și cu mine nu eram deloc de acord cu această alianță cu Germania”
Christian Mititelu: Vorbim de 23 august – aș vrea să clarificăm nu paternitatea actului, care vă revine incontestabil – toți istoricii o spun astăzi, istoricii independenți, occidentali -, ci mai degrabă circumstanțele participării comuniștilor și a social-democraților, două partide complet neînsemnate la ora aceea.
Regele Mihai: Toată această chestiune merge mult înapoi, fiindcă toate discuțiile care au ajuns la actul de la 23 august au început deja la începutul lui 1943: discuții cu Maniu și cu Brătianu, cu mine, față de aliați – englezi și americani. Cum decurgeau aceste consfătuiri și relații cu ei? Spre sfîrșitul lui ’43 aliații au insistat să fie aduși în grupul care discuta aceste lucruri și comuniștii, și social-democrații. Așa au ajuns să fie cele patru partide.
Christian Mititelu: Comuniștii aveau să-și revendice acest act…
Regele Mihai: După 23 august, bineînțeles, au spus că au făcut ei totul și că eu am fost la remorca lor, [lucru] care este cu totul neadevărat.
Christian Mititelu: Lucru infirmat, de altfel, de ordinele care v-au fost conferite de americani și de ruși. În fond, Stalin v-a decorat – și citez din ordinul lui – „pentru actul curajos prin care politica României a fost schimbată, rupând cu Germania și aliindu-se cu Națiunile Unite într-un moment în care nu se contura încă înfrângerea Germaniei”. Dar ce v-a determinat să acționați astfel la 23 august și care erau riscurile, în fond?
Regele Mihai: Riscurile erau enorme, fiindcă majoritatea armatei era pe front, în interiorul țării nu erau decât oameni tineri, care aveau numai trei săptămâni de instrucție militară, dar situația era așa de gravă pe front că nu se mai putea continua în alianța cu Germania. Toată țara și cu mine nu eram deloc de acord cu această alianță, care ne-a dus până la Stalingrad, am pierdut atâția soldați pe front, așa că nu era altceva de făcut decât să schimbăm.
„Am încercat să tergiversez. Groza a răspuns că nu e timp, va fi baie de sânge”
Christian Mititelu: Sire, destinul a vrut să purtați coroana regală sub două dictaturi și să jucați un rol primordial într-un moment decisiv al istoriei României. La 25 de ani, când alții abia fac primii pași în viața publică, ați fost nevoit să renunțați la tron și să vă părăsiți țara. Aș vrea să-ncepeți prin a evoca acest moment al abdicării: cum s-au întâmplat lucrurile?
Regele Mihai: Eram la Sinaia când Groza a telefonat, cerând ca, împreună cu mama mea, să venim la București pentru a discuta o chestiune de familie. Noi credeam că era vorba despre logodna mea și eventualitatea căsătoriei, fie în țară, fie în străinătate.
Christian Mititelu: Cu Principesa Ana…
Regele Mihai: Cu Principesa Ana de Bourbon. Odată ajunși la București, a sosit Groza, cu Gheorghiu-Dej, și Groza a început prin a spune că a venit să discutăm de un “divorț familial”. Întrebându-l ce vrea să zică cu asta, mi-a pus sub nas (ca să spun așa) un document care, de fapt, era actul de abdicare. L-am citit, așa, în viteză, i-am spus că astea nu sunt lucruri care se pot hotărî în câteva minute și că-mi trebuie un timp de reflecțiune, să pot să-l citesc în detaliu. La care Groza a răspuns că nu este timp: trebuiește imediat semnat. La care iarăși am protestat și-atunci a acceptat să mă duc în biroul meu, ca să pot să citesc în liniște. I-am chemat pe [Dimitrie] Negel, care era mareșalul Palatului, și pe [Mircea] Ionnițiu, secretarul meu particular, ca să citim împreună această hîrtie. Atunci am aflat că telefoanele au fost tăiate, Garda Palatului a fost arestată și înlocuită cu soldați de la Divizia “Tudor Vladimirescu”, Palatul era înconjurat de către trupe. În fine, am citit actul – care, între altele, era și plin de greșeli de sintaxă și de limbă românească – , m-am întors în salon, unde era Groza, am încercat să tergiversez, să explic că trebuie întrebat poporul român, fiindcă așa este din punct de vedere constituțional, la care a răspuns că asta nu se poate, trebuie imediat făcut și dacă până-ntr-un timp (mi se pare, o jumătate de oră) nu ies ei de-acolo va fi o baie de sînge – începând în București, cu studențimea și tineretul, și pînă în restul țării. Văzând situația în care eram și aceste amenințări, n-a mai rămas nimic altceva de făcut decât să semnez.
Sursă foto: www.romaniaregala.ro / În imagine, Regele Mihai și Regina Elena în Gara Jimbolia
