Puțini sunt oamenii care au curajul să viseze, dar și încă și mai puțini sunt cei care au curajul să își pună în aplicare visele. Printre aceștia se numără Henri Coandă, inventatorul avionului cu reacție, omul care a revoluționat felul în care omenirea a ajuns să călătorească.
Henri Coandă s-a născut la 7 iunie 1886, la București.
Tatăl său era generalul Constantin Coandă, care – pentru o scurtă vreme – a fost prim-ministru al României la sfârșitul Primului Război Mondial.
În mod normal, și Henri Coandă urma să aibă o carieră militară. A terminat “Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină” din București și pentru puțin timp, a fost încadrat ca ofițer al unui regiment de artilerie.
Henri Coandă nu era făcut, însă, pentru o viață cazonă și mulțumită tatălui său, generalul Coandă, reușește să părăsească armata. Primul lucru pe care l-a făcut după lăsarea la vatră a fost să plece într-o călătorie cu mașina până în Tibet. Cu totul, a parcurs ceva mai mult de 5.000 de kilometri.
La întoarcere, el s-a înscris la abia înființata “Școala superioară de aeronautică și construcții” din Paris, pe care a terminat-o în 1910, ca șef de promoție.
De fapt, 1910 a fost un an de cotitură pentru Henri Coandă. Atunci și-a început cariera de inventator și a construit primul avion cu reacție din lume. Printre cei care l-au ajutat să obțină fondurile și aprobările de tot felul s-a numărat și Gustave Eiffel, cel care a construit celebrul turn din Paris. Apoi, vreme de peste jumătate de secol, Henri Coandă a construit diferite tipuri de avioane în Franța și Marea Britanie și după multe insistențe din partea Partidului Comunist, s-a întors în țară în 1969.
A pus bazele “Institutului de creație științifică și tehnică” și multumită lui Coandă, România a primit dreptul de a produce sub licență Rolls Royce, motorul pentru I.A.R. 93 Vultur, primul avion de luptă românesc. Din păcate, Henri Coandă s-a stins din viață la numai 3 ani după întoarcerea în țară. Pe finalul vieții, lucra la un tren de mare viteză care urma să circule în tuburi de mari dimensiuni. Acesta ar fi urmat să ajungă la viteze de peste 500 de kilometri la ora, pe baza diferenței de presiune din tuburile respective.
După moartea lui Henri Coandă, s-au făcut mai multe teste încununate cu succes, dar proiectul a fost abandonat din lipsă de fonduri.
