Luni, 7 martie, de la 16.50 – ediție specială „Sus cortina!” – In Memoriam Gina Patrichi (n. 8 martie 1936 – d. 18 martie 1994). Prof. univ. dr. Mircea Morariu, autorul volumului „CARTE cu GINA PATRICHI”, ne va vorbi despre actrița cu privirea, cu ochii, cu glasul și expresivitatea de neegalat, trecută în neființă la 18 martie 1994. Ne vom aminti și de ultima apariție publică, pe scenă, a Ginei Patrichi și un monolog celebru, pe care l-a rostit foarte aproape de sfârșitul vieții sale.
***
„O femeie extraordinar de frumoasă, dar care nu și-a fundamentant cariera doar pe frumusețea ei. Sigur, a contat imens frumusețea ei, au contat ochii ei, a contat vocea ei cu totul specială. Și aici e un secret, ea a trebuit să lupte cu vocea… Una dintre corzile vocale nu mai funcționa și a găsit un medic care i-a dat soluția pentru a rezolva și această problemă. Dar, doream să le amintesc tuturor, celor care citeau această carte, că avem de-a face cu un om frumos, care ne-a lăsat o moștenire frumoasă” Mircea Morariu
Prof. univ. dr. Mircea Morariu, de la Universitatea din Oradea, a publicat în anul 2008 volumul „CARTE cu GINA PATRICHI” în care a surprins cele mai importante momente din viața artistei. Un an mai târziu, volumul a fost re-editat, ca urmare a vânzărilor sporite.
„În 1964, venea de la Galați la Bulandra, în București. Juca rolul CORINA, în JOCUL DE-A VACANȚA. Acolo există o replică: EU NU SUNT DECÂT O FEMIE, O FEMEIE DINTR-o CARTE. Asta am vrut să arăt: cum a marcat Gina Patrichi cartea vieții noastre, a oamenilor care suntem îndrăgostiți de teatru” Mircea Morariu
Ce ar trebui să știe despre Gina Patrichi cei care au apucat să o vadă pe scenă dar și cei care nu au avut acest privilegiu?
„A fost ceea ce se cheamă Actrița și Femeia. Nu întâmplător, poate, s-a născut pe data de 8 martie. A fost nu doar o mare actriță, ci o mare personalitate a teatrului românesc. Și un om onest. Un om despre care, mai toți colegii ei mi-au spus că avea de fiecare dată tăria părelilor sale, capitatea de a spune ceea ce crede. Toți cei care au cunoscut-o țineau să-i afle părerea despre evoluția lor pe scenă. Știau că Gina Patrichi nu minte” Mircea Morariu
În februarie 1993, Gina Patrichi primea un premiu de Excelență în cadrul Galei Premiilor UNITER.
„Era deja grav bolnavă. Dar a venit pentru a-și lua, într-un fel, la revedere, de la spectatorii ei, de la colegii ei de breaslă. Știa că este condamnată…” Mircea Morariu
Ceremonia UNITER din 1993 a fost, de fapt, și ultima apariție publică a Ginei Patrichi. Atunci a rostit, cu emoție extraordinară, dintr-un celebru monolog (Prospero din „Furtuna”, de William Shakespeare), își amintește prof. Mircea Morariu:
„Ascultând-o, în sala Odeon, am înțeles cu adevărat sensul acelui monolog al lui Prospero” Cătălina Buzoianu, în dialog cu Mircea Morariu
„Carte cu Gina Patrichi” prezintă o serie de momente necunoscute sau puțin cunoscute publicului, inclusiv povestea portretului comandat de soțul actriței, avocatul Victor Anagnoste.
„În casa de pe strada Orlando, care astăzi se cheamă strada Gina Patrichi, se află un portret excepțional. Portretul a fost comandat de domnul Anagnoste cunoscutului pictor Alin Gheorghiu. Când au văzut portretul, cu toții s-au înspăimântat. Nu semăna deloc cu Gina cea frumoasă pe care o știm, spre exemplu, din Heda Gabler… Culmea, în ultimele luni de viață, începuse să semene din ce în ce mai mult cu cea pe care o întrevăzuse Alin Gheorghiu în portretul pe care i-l făcuse” Mircea Morariu
În 2009, se re-editează „Carte cu Gina Patrichi”. Prof. univ. dr. Mircea Morariu decide să schimbe portretul de pe copertă cu unul care o prezenta pe adevărata Gina Patrici.
Cronici de teatru dar și analize ale subiectelor la zi semnate de Mircea Morariu sunt publicate în cotidianul „Adevărul”. Amănunte – AICI.
Mircea Morariu a absolvit Facultatea de filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea Limba şi literatura franceză-limba şi literatura română.
Doctor în filologie din octombrie 1994 cu teza L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco (conducător ştiinţific: prof.univ.dr. Maria Vodă Căpuşan). Profesor universitar de Literatură franceză la Departamenul de limba şi literatura franceză şi germană a Facultăţii de Litere -Universitatea din Oradea.
Membru al UNITER şi al A.I.C.T. -Secţia română. Redactor asociat la revista Familia. Titularul rubricilor de cronică teatrală şi de carte de teatru ale revistei Familia din Oradea, colaborator permanent al revistei bucureştene Teatrul azi,colaborator permanent al revistei Cronica veche (Iaşi).
Nominalizat în două rânduri la premiul de critică teatrală la Gala premiilor UNITER. Premiul UNITER pentru critică teatrală în anul 2009. Diplomă de onoare acordată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Cultural (2010). Premii acordate de revistele Tribuna şi Familia.
Membru în jurii UNITER şi ale unor festivaluri şi concursuri de artă teatrală.
Este autorul următoarelor cărţi: Sur l’effet de spectacle (2002); L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco (2003); Le discours littéraire dans la France du XVII-e siècle (2003); Signe visuel chez Mallarmé(2005); Le théâtre français au XVII- e siècle (2005);Mihai Măniuţiu- ipostaze esenţiale (2008); Carte cu Gina Patrichi (ediţia I- 2008; ediţia a II- a- 2009);Teatrul şi cărţile lui (2009); Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet şi mai departe (2009); 2009– Un an teatral aşa cum l-am văzut (2010), Spectator cu bilet de favoare. 2010 Un an teatral aşa cum l-am văzut, Spectator cu bilet de favoare- 2010 Un an teatral aşa cum l-am văzut (2011), Cu şi despre Mariana Mihuţ (2011), Geografii teatrale. 2012-Un an teatral așa cum l-am vazut. A colaborat la elaborarea cărţilor Teatrul românesc la Oradea(2000); Teatrul de artă,o tradiţie modernă (2010);Das rumäniche Theater nach 1990 (2010)
