Actor, cântăreț, compozitor și om de radio, Florian Pittiș s-a născut la 4 octombrie 1943 și a devenit un model pentru multe generații la scurt timp după ce a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1966, clasa profesorului Radu Beligan.
În 1969, tânărul a intrat în trupa Teatrului ”Lucia Sturdza Bulandra”, colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Alexandru Tocilescu, Sanda Manu și Dan Micu.
Din 1971, Florian Pittiș a început să poarte părul lung, ceea ce-i ridica mlte probleme în perioada în care toți trebuiau să se conformeze regulilor stricte impuse de partid. Povestea Florian Pittiş că, imediat cum intra într-o sală cu activişti de partid, se prezenta direct: „Bună ziua, eu nu mă tund!”.
În 1981, a început să realizeze seria ”Poezia muzicii tinere”, spectacol în care prezenta marile succese ale formației Beatles din anii ’62-’66, prelungite cu multă muzică.
În 1992, Florian Pittiș a fondat grupul Pasărea Colibri, împreună cu Mircea Baniciu. Primul album lansat a fost ”Nu trântiți ușa!” al lui Mircea Vintilă și Florian Pittiș, la care au colaborat cu Mircea Baniciu și Vlady Cnejevici. El este cel care a tradus în limba română cântece din repertoriul lui Bob Dylan, printre care ”A Hard Rain’s A-Gonna Fall”, ”Death is Not the End”, ”Mr. Tambourine Man” și ”She Belongs to Me”.
Vocea lui Florian Pittiș a devenit unul dintre cele mai recognoscibile simboluri pentru emisiunea ”Teleenciclopedia”, difuzată de postul public de televiziune, și l-a propulsat și pe undele radio.
În martie 1999, a devenit directorul postului Radio Romania Tineret, care, în noiembrie 2004, s-a transformat în Radio 3net, primul radio românesc care a emis exclusiv pe internet. La 7 februarie 2004, a primit din partea Președinției României Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D — „Arta Spectacolului”, ”în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.
Florian Pittiș s-a stins din viaţă la 5 august 2007.
