Compozitorul Ciprian Porumbescu s-a născut la 2/14 octombrie 1853, în comuna Şipotele Sucevei, judeţul Suceava, fiind fiul preotului Iraclie Porumbescu. Peste câţiva ani, familia preotului avea să se mute la Stupca, tot în judeţul Suceava, amintește Agerpres.
Ciprian Porumbes a făcut studii muzicale în localitatea natală, în perioada 1859-1864, cu Carol Miculi (teorie-solfegii), apoi la Ilişeşti, cu Simon Mayer (vioară) şi la Suceava, cu Ştefan Nosievici (teorie-solfegii şi armonie), potrivit dicţionarului ”Muzicieni români. Compozitori şi muzicologi”, autor Viorel Cosma (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1970).
”Graţia şi claritatea primelor bucăţi compuse de el pentru pian, pentru vioară şi pian sau pentru cor pe două voci mărturisesc un talent precoce, care avea să dea naştere mai târziu unor lucrări de nobilă ţinută artistică. I se deschideau treptat ochii asupra unei lumi noi şi aproape nemărginite, lumea muzicii”, scrie muzicologul George Sbârcea în cartea sa ”Ciprian Porumbescu – Un cântăreţ al neamului” (Editura ”Ion Creangă”, Bucureşti, 1984).
A urmat apoi cursurile Institutului teologic din Cernăuţi (1873-1877), unde a studiat armonie şi dirijat de cor, precum şi cursuri la Konservatorium fur Musik und darstellende Kunst din Viena (1879-1881), unde a studiat armonie cu Anton Bruckner. În paralel a urmat cursurile facultăţilor de filosofie ale Universităţii din Cernăuţi (1878-1879) şi Universităţii din Viena (1879-1881). În prima zi a lunii mai din anul 1874, a cântat împreună cu corul seminariştilor, la uşa biroului rectorului, noua sa compoziţie intitulată ”Cântec de Mai”.
Ciprian Porumbescu a susţinut năzuinţele românilor din Bucovina, aflată în componenţa Imperiului Austro-Ungar, a făcut parte din societatea studenţească ”Arboroasa”, a compus un imn al acesteia, precum şi alte cântece menite a fi interpretate la seratele muzical-literare care se ţineau săptămânal. A scris articole în ”Gazeta Transilvaniei” şi, în pofida stării sale de sănătate şubrede, era prezent la conferinţe, la şezători literare, la acţiuni social-culturale ale românilor. În 1871 a participat la festivităţile prilejuite de aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, alături de alte personalităţi ale vieţii culturale, între care Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol. Pentru activitatea desfăşurată de societatea ”Arboroasa”, spre finele anului 1877 Ciprian Porumbescu şi alţi câţiva membri ai acestei societăţi au fost arestaţi şi întemniţaţi, timp de aproape trei luni, în închisoarea din Cernăuţi. Perioada petrecută în închisoare i-a agravat starea plămânilor deja bolnavi.
Aflat la studii la Viena, participă la întrunirile asociaţiei academice ”România jună”, al cărei membru devenise, şi redactează revista umoristică ”Pipăruşa”. A compus şi primul imn al ”României june”, intitulat ”Imnul Unirii”, pe text de Andrei Bârseanu, care avea să se răspândească rapid, atât în România cât şi în provinciile istorice româneşti. ”Text şi melodie erau armonios împletite în cântecul acesta care răsuna pe buzele tuturor. Studenţii români de la Viena îşi încheiau întâlnirile, şedinţele, manifestaţiile şi chiar petrecerile de sfârşit de săptămână cu melodia lui, simţindu-şi inima bogată şi plină când îl cântau”, arată George Sbârcea în lucrarea amintită.
A fost dirijor al corurilor societăţilor ”Arboroasa” din Cernăuţi (1875-1877), ”România Jună” din Viena (1879-1881), ”Reuniunea română de gimnastică şi cânturi” din Braşov (1881-1882), precum şi al corului Bisericii Sf. Nicolae din Scheii Braşovului (1881-1882). A fost, de asemenea, profesor de muzică la şcolile române din Braşov (1881-1882). A susţinut, totodată, concerte-lecţii şi comunicări ştiinţifice în ţară şi în străinătate.
A izbutit să tipărească la Viena, în 1880, o mică antologie de cântece studenţeşti, intitulată ”Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români”, prilej cu care au văzut pentru prima dată lumina tiparului ”Cântecul tricolorului”, împreună cu ”Cântecul gintei latine”, ”Imnul Unirii”, ”Inimă de român”, ”Hora”, precum şi o serie de cântece studenţeşti.
De la Viena a venit la Braşov, unde, de la începutul anului 1881, a lucrat la opereta ”Crai nou”, pe text de Vasile Alecsandri. La cele două spectacole de premieră, din 27 şi 28 februarie 1882, opereta ”Crai nou” s-a bucurat de un succes răsunător. ”Cu ‘Crai nou’ apăruse adevărata operetă românească, după modelul operetei franceze şi vieneze, fără a fi câtuşi de puţin copiată după ele. Întreaga lucrare strălucea prin forţa şi avântul inspiraţiei originale, prin melodia caldă răsărită din firea sentimentală a autorului”, scrie George Sbârcea.
Ciprian Porumbescu a compus muzică de teatru, muzică simfonică, muzică de cameră, muzică corală şi muzică vocală. Dintre numeroasele sale creaţii amintim: ”Cvintet de coarde cu flaut” şi ”Cvintet de coarde” (1875), ”Reverie” (1880), celebra ”Baladă pentru vioară şi pian” (1880), ”Hora Braşovului” (1881), ”Rapsodie română” (1882) etc.
Bolnav de tuberculoză, cu sănătatea din ce în ce mai şubredă, Ciprian Porumbescu a plecat în toamna anului 1882 în Italia, unde a stat îndeosebi la Veneţia şi Genova şi a vizitat Roma, Florenţa şi Pisa. În pofida şederii în Italia, boala sa a continuat să se agraveze, iar în februarie 1883, Ciprian Porumbescu s-a întors la Stupca, unde s-a şi stins din viaţă, în casa părintească, la 25 mai/6 iunie 1883. A fost înmormântat la Stupca, sat care astăzi îi poartă numele.
În anul 1972 a fost realizat filmul biografic ”Ciprian Porumbescu”, în regia lui Gheorghe Vitanidis, în rolul titular fiind actorul Vlad Rădescu.
