Înalta Curte de Casație și Justiție explică într-un amplu comunicat decizia de a-i achita pe torționarii disidentului anticomunist Gheorghe Ursu. Faptele acestora nu pot fi încadrate la infracțiuni contra umanității – se arată în document. În plus, Gheorghe Ursu nu este prezentat ca un adversar al sistemului comunist, ci aproape ca un privilegiat al acestuia, care a beneficiat de multiple vize pentru călătorii în străinătate.
Înalta Curte de Casație și Justiție explică – prin citarea succesivă a mai multor articole din Codul Penal, modificate de-a lungul timpului – că faptele celor doi foști ofițeri de Securitate nu se încadrează la infracțiuni contra umanității.
Ele nu erau incriminate la data comiterii lor și nimeni nu poate răspunde penal pentru o faptă care nu era pedepsită prin lege – se arată în comunicat.
Instanța încearcă să explice și faptul că ceea ce parchetul consideră fapte inumane, care cauzează suferințe mari sau vătămări ale integrității fizice sau psihice sunt inerente oricărei activități de cercetare penală.
Mai mult – se arată în document – și în prezent sunt folosite astfel de metode speciale de supraveghere sau cercetare prin care se obțin mijloace de probă. În opinia Înaltei Curți, fapta de tratamente neomenoase nu poate fi concepută fără existența în prealabil a unei situații de conflict sau adversitate.
Și încearcă apoi, pe pagini întregi, să explice că inginerul Gheroghe Ursu nu se afla într-o astfel de relație cu regimul comunist. Era cunoscut pentru opiniile lui împotriva regimului, dar că atâta timp cât acestea nu au fost făcute publice – Gheorghe Ursu nu poate fi considerat un disident – conchide Înalta Curte, făcând abstracție de scrisorie trimise de acesta postului de radio Europa Liberă.
Și – nu în ultimul rând – Înalta Curte își explică decizi și prin faptul că în anul 1985 „nu se mai poate considera că exista o intenție clară de exterminare sistemică a oricărui opozant din partea autorităților statului”.
Sursa foto: Shutterstock
