Supranumit “Eroul de la Sevilla”, Helmut Duckadam s-a năsut în prima zi de aprilie aprilie a anului 1959, la Semlac, în județul Arad.
Și tatăl său a jucat fotbal, tot ca portar, așa că drumul ales de cel fiu a fost unul firesc. E drept că, ulterior, Helmut Duckadam avea să spună că i-a plăcut să stea în poartă și pentru că era un tip comod. În copilărie, a jucat și handbal, tot ca portar, și de ambele sporturi s-a apucat la echipa din Semlac, localitatea sa natală.
Pe când avea 14 ani, Helmuth a plecat la Arad, unde a urmat cursurile Școlii Sportive Gloria. A trecut mai întâi pe la Constructorul Arad și ulterior, a fost remarcat de cei de la UTA Arad, una dintre echipele de mare tradiție de la noi. De altfel, echipei din Arad i se și spune “Bătrâna Doamnă”. Duckadam a ajuns la UTA pe când avea 19 ani și din lot mai făceau parte portari care au prins echipa națională.
Totuși, debutul lui Duckadam s-a produs destul de repede, într-un meci împortiva celor de la CS Târgoviște. UTA Arad a învins cu 2 la 0, în condițiile în care printre cei de la CS Târgoviște se număra și Nicolae Dorbin.
În 1982, Helmut Duckadam a ajuns la Steaua, deși într-o primă fază, a fost tentat să meargă Universitatea Craiova. S-a impus ca titular destul de repede și în perioada petrecută la Steaua a câștigat două Campionate, o Cupă a României și binențeles, Cupă Campionilor Europeni.
Duckadam avea 27 de ani când Steaua a jucat finală împotriva Barcelonei pe teren spaniol, la Sevillia.
Dacă mai punem la socoteală și faptul că FC Barcelona era atunci, ca și acum, o echipă mult mai titrată, nu trebuie să ne mire faptul că Steaua era dată ca victimă sigură. Totuși, după 90 de minute, scorul era egal, 0 la 0. Au urmat alte 30 de minute de prelungiri în care nicio echipa nu a înscris, așa că s-a ajuns la penalty-uri.
Apără, Duckadam!
Jucătorii Barcelonei nu au reușit să transforme niciunul dintre cele 4 penalty-uri executate și în acest fel, Helmul Duckadam a intrat în Cartea Recordurilor. În plus, într-o Românie în care nu se găseau de niciunele și inclusiv curentul electric și căldura erau raționalizate, oamenii au ieșit în stradă de bucurie. Printre altele, au început să strige “N-avem carne și salam / Dar îl avem pe Duckadam”.
Din nefericire, la câteva luni după câștigarea Cupei Campionilor Europeni, Helmut Duckadam a simțit o amorțeală a mânii drepte. Nu părea nimic grav, dar s-a dovedit că suferise un anevrism și dacă nu ar fi fost operat de urgență, risca să își piardă brațul.
Așadar, cariera lui Helmut Duckadam s-a încheiat de timpuriu. La Echipa Națională a apucat să joace doar două meciuri, și acelea amicale. După retragere, Duckadam a lucrat multă vreme în cadrul Poliției de Frontieră.
