Îm urmă cu puțin timp, la Ambasada SUA din București, Hans Klemm a ținut un discurs în care a subliniat relația specială pe care consideră că o are România cu SUA.
”Vă mulțumesc pentru că sunteți alături de noi la cea de-a 242-a aniversare a Independenței Statelor Unite ale Americii. Anul acesta sărbătorim și centenarul României, eveniment în care Statele Unite sunt mândre că au avut un rol, dat fiind că preşedintele Woodrow Wilson a menţionat România în celebrul său discurs „Cele 14 puncte” din ianuarie 1918, şi a făcut un apel la democraţie şi autodeterminare. Așadar, se cuvine ca anul acesta să sărbătorim și 100 de ani de prietenie între țările noastre.
În jur veți vedea chipurile câtorva dintre cei care au avut roluri importante în istoria relaţiei noastre, persoane care ne-au apropiat. Veți vedea nu doar fotografiile președintelui Wilson, ci și pe cele ale Regelui Ferdinand, care a condus România în timpul Primului Război Mondial, şi ale Reginei Maria, care a reprezentat România în lume după război. La Conferința de Pace de la Paris, în capitale din întreaga Europă și, mai târziu, prin vizita făcută președintelui Coolidge si soției sale la Washington DC, Regina Maria a făcut eforturi să asigure libertate și independență poporului său.
Generalul Gheorghe Pomuţ s-a născut în apropiere de Braşov, în 1818. El a emigrat în statul Iowa, la vârsta de 30 de ani, apoi s-a oferit voluntar în Armata Unionistă, la începutul Războiului Civil. A fost avansat rapid la gradul de general, conducând trupele în Bătălia de la Atlanta. După război, a fost numit Consul al SUA la Sankt Petersburg şi a contribuit la negocierea cumpărării Alaskăi de către SUA de la Rusia.
Îl puteţi vedea pe George Enescu, copil minune şi cel mai cunoscut compozitor al României. Comparat adesea cu Mozart, el şi-a făcut debutul în America în 1923, dirijând la Carnegie Hall. A revenit în Statele Unite de multe ori pe parcursul carierei sale, prezentând publicului american muzica sa, influenţată de tradiţiile folclorice româneşti.
Dr. Liviu Librescu, născut la Ploieşti, a supravieţuit ghetoului de la Focşani în al Doilea Război Mondial. Mai târziu a devenit profesor de inginerie şi mecanică la Virginia Tech, unde, în 2007, şi-a dat viaţa, baricadând uşa sălii de curs şi împiedicând un individ înarmat să intre, astfel încât studenţii săi să poată fugi pe fereastră.
Profesorul Matei Călinescu, a cărui familie este originară din Turnu Severin, a primit o bursă Fulbright şi a mers în Statele Unite în 1973. Romancier şi critic literar, el a devenit profesor de literatură comparată la Universitatea Indiana. El a învăţat mii de studenţi nu doar despre literatură, ci, aşa cum s-a întâmplat în cazul meu, şi despre minunile culturii româneşti.
Elie Wiesel, fiu al Sighetului şi supravieţuitor al Holocaustului, a devenit un cunoscut scriitor, activist politic şi profesor. În 1996, a primit Premiul Nobel pentru Pace, în calitate de „mesager pentru omenire” care a transmis un mesaj „de pace, ispășire și demnitate umană”.
Nadia Comăneci a fost prima persoană din gimnastică, femeie sau bărbat, care a obţinut nota 10 la Olimpiadă. Pe parcursul carierei, ea a câştigat cinci medalii de aur, patru de argint, una de bronz şi multe alte campionate mondiale. Împreună cu soţul său, Bart Conner, ea antrenează acum tineri sportivi din Statele Unite.
Acestea sunt doar câteva dintre persoanele care au lăsat o amprentă profundă asupra istoriei ambelor noastre ţări, care au construit punţi între România şi Statele Unite şi care au îmbogăţit vieţile românilor şi americanilor deopotrivă. Există multe alte persoane, inclusiv dumneavoastră, toţi cei care sunteţi alături de noi în această seară.
Privind spre viitor, vom încerca să extindem, să consolidăm şi să aprofundăm şi mai mult Parteneriatul Strategic SUA-România.
Vom continua să prezentăm România ca un aliat NATO model, care îşi îndeplineşte sau depăşeşte angajamentele faţă de Alianţă investind în apărarea sa, modernizându-şi capacităţile şi contribuind nu doar la securitatea regională, ci şi la apărarea transatlantică şi la eforturile de a pune capăt conflictelor din zone aflate la mare distanţă, precum Afganistan. Împreună vom menţine şi consolida legăturile transatlantice.
Vom continua excelenta cooperare în domeniul aplicării legii care oferă siguranţă şi securitate cetăţenilor noştri, luptând împotriva terorismului, a infracţionalităţii organizate, a traficului de armament, droguri şi de persoane şi a influenţei maligne a statelor ostile. Vom colabora pentru a îmbunătăţi securitatea cibernetică şi a oferi apărare împotriva ameninţărilor hibride.
Vom promova valorile americane şi vom aplauda îmbrăţişarea de către România a unui viitor democratic şi consolidarea instituţiilor sale democratice, inclusiv a unui sistem judiciar independent.
Vom încuraja contribuţiile României la securitatea energetică a Europei, inclusiv prin luarea măsurilor necesare investiţiilor strategice în producţia de energie în Marea Neagră, care are extraordinarul potenţial de a transforma România într-un centru regional de producţie şi distribuţie de energie.
Vom sprijini un mediu de afaceri şi investiţional stabil, previzibil şi transparent, pentru a atrage investitori americani în România, a dezvolta comerţul dintre ţările noastre şi a promova prosperitatea economică comună.
Vom căuta modalităţi de a creşte schimburile culturale şi educaţionale de artişti, savanţi, studenţi şi oameni de ştiinţă dintre România şi Statele Unite, bazându-ne pe excelenta activitate desfăşurată de Comisia Fulbright şi pe recenta şi extrem de binevenita decizie a Guvernului României de a introduce un program de stimulente pentru producţia de filme.
Vom comemora victimele Holocaustului şi îi vom învăţa pe copiii noştri despre răul antisemitismului şi extremismului. Statele Unite sunt recunoscătoare pentru contribuţia generoasă a instituţiilor româneşti la crearea unui muzeu dedicat istoriei evreilor din România.
Există multe aspecte pozitive ale relaţiei noastre pe care le-aş putea menţiona şi, desigur, România are propriile sale obiective în ce priveşte Parteneriatul nostru Strategic. Noi, echipa Ambasadei, vom încerca, în continuare, să sprijinim aspiraţiile României.
În concluzie, acum, când sărbătorim independenţa Americii, centenarul unităţii României şi prietenia existentă între America şi România în ultimii 100 de ani, sper la un parteneriat şi mai puternic, pe măsură ce întâmpinăm împreună provocările şi extraordinarele oportunităţi ce ne aşteaptă”.
