Moara de apă din comuna Roșia, județul Bihor, a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea și ar mai funciona și astăzi, dacă ar mai avea clienți și dacă ar repara roata mare din pale de lemn, spune morarul Gheorghe Burtic, în vârstă de peste 90 de ani.
„Roata trebuie făcută, că e ruptă, e veche. Restul e bun”, povestește Gheorghe Burtic.
Gheorghe Burtic locuiește și acum în această moară, veche de peste 200 de ani, pe care a moștenit-o de la părinții lui.
Moara “este formată dintr-un mecanism cu roată mare cu pale, construită din lemn și acționată de dirijarea debitului văii și canalizarea lui, printr-un jgheab creat artificial.
Clădirea morii este contruită din lemn, în tehnica șoșilor, însă nu cu bârne, ci cu scândură.
Clădirea are un mic târnaț (pridvor) și e acoperită acum cu țiglă. Ea este formată din două încăperi cu nivele diferite.
Mai joasă, încăperea care permite accesul la zona de morărit adăpostește mecanismul de măcinat, format dintr-o pereche de pietre și site.
Camera morarului este mai ridicată și adăpostește lucruri personale și un mobilier auster”, se arată în panoul agățat pe peretele morii.
Deși are peste 90 de ani, Gheorghe Burtic este în putere, are mintea limpede și povestește oricui are timp sa-l asculte cum a trecut prin viață, dar și lipsurile pe care le îndură acum.
Morarul își întâmpină oaspeții cântând la vioara cu goarnă, un instrument tipic bihorean. Speră că în felul acesta poate mai câștigă un ban, care să-i facă bătrânețea mai ușoară.
A învățat să cânte singur la acest instrument, încă de când avea doar 10 ani, fără să-l ajute nimeni. „Puterea lui Dumnezo m-o învățat”, mărturisește morarul.
Moara poate fi vizitată oricând în timpul zilei, iar Gheorghe Burtic nu are un preț fix pentru vizitare. Cei care îi trec pragul îi pot plăti oricât îi lasă inima.
Foto: Lavinia Dragomir
