În România, 1,5 milioane de persoane suferă de diabet. Invitată în emisiunea „România în Direct” la Europa FM – cu Cătălin Striblea – Gabriela Airinei, vicepreședinte al Asociației „Da, și eu pot!” și prima persoană din România cu diabet insulino-dependent care a reuşit să facă turul României pe bicicleta în 30 de zile povestește despre cum este să trăiești cu diabet de tip 1 insulino-dependent, după ce a fost diagnosticată cu această boală în urmă cu peste 20 de ani. „Trebuie să fii foarte atent la glicemie. Să te monitorizezi mereu. Să îți faci insulina, să îți asculți medicul și alimentația contează foarte mult”, spune Gabriela Airinei. La dialog a participat și Bogdan Timar, decanul Facultății de Medicină din Timișoara. Acesta precizează că părinții pot să apeleze la „o serie de reguli generale” astfel încât să prevină diagnosticarea cu diabet a copilului. „Să încercăm să eliminăm mâncărurile concentrate în kilocalorii, cum sunt dulciurile sau cum sunt mâncărurile care conțin foarte multe lipide”, spune Bogdan Timar.
Gabriela Airinei: Turul României, pe care l-am făcut pe bicicletă timp de 30 de zile, a însemnat strângeri de fonduri pentru copiii cu diabet din România de tip 1
Cătălin Striblea: Doamna Gabriela Airinei, foarte curajoasă, care a schimbat stilul de viață. Înțeleg, bolnavă de diabet de 22 de ani.
Gabriela Airinei: „Da, de 22 de ani, dar trebuie să specific că eu sunt diagnosticată cu diabet tip 1 insulino-dependent”.
Cătălin Striblea: Ați venit la Forum (n.r. Forumul Român de Diabet) și pentru că sunteți la conducerea unei asociații – „Da, și eu pot!” – și un om care m-a surprins. Adică, faceți sport, ați făcut turul României. Ați mers pe bicicletă câte 100 de kiometri pe zi?
Gabriela Airinei: „Da, timp de 30 de zile, în 2017, am făcut turul României pe bicicletă alături de soțul și fiul nostru. Turul României a însemnat strângeri de fonduri pentru copiii cu diabet din România de tip 1, la momentul acela nu existau senzori de monitorizare continuă a glicemiei subvenționați de către stat, iar noi am vrut să ajutăm copiii cu diabet de tip 1, să le achiziționăm senzori de monitorizare continuă a glicemiei”.
Gabriela Airinei: „Încurajez foarte mult persoanele cu diabet tip 1, dar și tip 2 să facă mișcare, este foarte importantă în managementul diabetului”
Cătălin Striblea: Ce înseamnă viața de zi cu zi cu această boală? Ce trebuie să faceți dumneavoastră care sunteți bolnavă altfel decât noi, restul oamenilor?
Gabriela Airinei: „Nu este chiar atât de dificil. După 20 de ani de diagnostic pot spune că m-am născut cu această boală. Dar nu este chiar atât de dificil. Oamenii când aud de diabet de tip 1 zic că e foarte grav. Mai ales când aud că faci și insulină. Trebuie să fii foarte atent la glicemie. Să te monitorizezi mereu. Să îți faci insulina, să îți asculți medicul și alimentația contează foarte mult. Iar eu încurajez foarte mult persoanele cu diabet tip 1, dar și tip 2 să facă mișcare, este foarte importantă în managementul diabetului. Nu este chiar atât de dificil să ai grijă de tine, dacă vrei”.
Gabriela Airinei: Atenție la mâncarea copiilor
Cătălin Striblea: Bănuiesc că dumneavoastră, doamna Airinei, puteți să le spuneți și celor cu tip 1 și celor cu tip 2 cam cum să își împartă viața, cum să facă ei astfel încât să trăiască în niște parametri normali, să nu ajungă să faci, mai ales tip 2. la tip 1…
Gabriela Airinei: „La tip 1, fiind o boală cronică, nu avem ce face, diabetul se instalează și, asta este. Mergem mai departe. Tocmai de aceea, noi, ca și asociație, noi am avut și avem în continuare o campanie care se numește <<Acces la sănătate, acces la viață>>. Mergem cu medici diabetologi în școli, în școlile din zonele rurale, mai ales, fiindcă acolo nu există niciun fel de informație sau mai deloc. Le vorbim copiilor despre alimentație, despre prevenție, despre nutriție, deci, faci prevenție. Pentru că, din păcate, copiii au început să devină din ce în ce mai grăsuți, și asta e o problemă care trebuie ridicată”.
Cătălin Striblea: Deci, atenție la mâncarea copiilor.
Gabriela Airinei: „Atenție la mâncarea copiilor, da”.
Cătălin Striblea: Adică, asta înseamnă…?
Gabriela Airinei: „Fast-food, în general”.
Bogdan Timar: Să încercăm să eliminăm dulciurile sau mâncărurile care conțin foarte multe lipide
Cătălin Striblea: Fără fast-food, fără sucuri. Spuneți-ne, domnule profesor.
Bogdan Timar, decanul Facultății de Medicină din Timișoara: „Înseamnă – și aici vorbim de prevenția diabetului zaharat de tip 2, care nu exista în urmă cu 20 de ani la copii și care acum există la aceștia și care poate să apară în urma unui stil de viață nesănătos, în principal, în zona copilăriei – înseamnă să nu-i aducem, prin alimentație, copilului respectiv mai multe kilocalorii decât are el. Pentru că altfel se va îngrășa, va face insulino-rezistență în timp și va dezvolta diabet zaharat tip 2”.
Cătălin Striblea: Cum pot eu ca un părinte – astăzi sunt o sumedenie de aplicații, dar un sfar oricînd e binevenit – cum calculez eu, ca părinte, caloriile zilnic unui adolescent?
Bogdan Timar, decanul Facultății de Medicină din Timișoara: „E destul de greu să i le calculăm ca atare, dar putem apela la o serie de reguli generale. Să încercăm să eliminăm mâncărurile concentrate în kilocalorii, cum sunt dulciurile sau cum sunt mâncărurile care conțin foarte multe lipide. Putem încerca, oarecum, să îl facem să iasă pe terenul de fotbal de la consola de jocuri, care va duce la un consum mai crescut al organismului de kolocalorii, ducând astfel la un echilibru al balanței. Și, dacă chiar vreau să îi calculez aceste kilocalorii există o multitudine de aplicații pe telefoanele mobile în care pot să introduc ceea ce am mâncat și la sfârșit pot să văd câte kilocalorii am consumat la sfârșitul zilei”.
Gabriela Airinei: Poate sunt un părinte atipic, dar eu nu-i dau bani de buzunar fiului meu la școală
Cătălin Striblea: Cum procedați, doamna Airinei?
Gabriela Airinei: „Exact cum spune domnul doctor. Sunt o grămadă de gadgeturi care ne ajută să calculăm carbohidrații pe care îi asimilăm zilnic și, în funcție de asta, eu, ca și pacient cu diabet tip 1 îmi administrez insulină. La copii, pot spune că am un adolescent acasă… poate sunt un părinte atipic, dar eu nu-i dau bani de buzunar la școală. Eu îi fac pachetul și știu ce îi pun în pachet. Îi pun fructe și poate un sandviș”.
Bogdan Timar: A fost tot timpul o problemă cu accesul la hrană, astfel încât și-a dezvoltat un mecanism de recompensă
Cătălin Striblea: Nu-i acolo o barieră psihologică în care ceilalți copii iau punga cu chipsuri, să ia sucul de la poartă?
Gabriela Airinei: „Sunt sigură că mai gustă de la colegi, sunt sigură de chestia asta, Dar, măcar atâta timp cât pot eu să previn chestia asta, încerc să țin sub control”.
Bogdan Timar, decanul Facultății de Medicină din Timișoara: „Atât timp cât funcționează, e ideal să putem să trimitem așa copilul cu pachețelul ăsta. Pentru că aici intervine o capcană a naturii. Trebuie să ținem cont că specia noastră n-a avut acces la hrană. A fost tot timpul o problemă cu accesul la hrană, astfel încât și-a dezvoltat un mecanism de recompensă. Avem și componenta hedonică a alimentației. Mâncăm pentru că ne face plăcere, pentru că organismul nostru, ori de câte ori îi dăm glucide concentrate, ori de câte ori îi dăm hrană cu kilocalorii concentrate transmite niște neurotransmițători ai plăcerii. Ne generează plăcere, care ne dă dependență, care ne face să mai vrem să simțim plăcerea respectivă mâncând din nou și din nou”.
Cătălin Striblea: Sunt curios, doamna Airinei. Schimbați medicamentele astea sau sunteți cu un singur medicament de-a lungul anilor?
Gabriela Airinei: „Eu fiind pe insulină, nu schimb tratamentul decât cu acceptul medicului. Atunci când îți merge bine un tratament mergi pe el”.
Gabriela Airinei: Asociația „Da, și eu pot!” depune memorii pentru a aduce consumabilele pentru pompele de insulină în sistemul farmaceutic deschis”
Cătălin Striblea: Și se găsește tot timpul? Întâmpinați probleme, căci vreau să știu unde este România în acest moment, în situația asta?
Gabriela Airinei: „Eu nu întâmpin probleme în a-mi achiziționa rețeta de insulină. Dar au fost ceva probleme pe diabetul de tip 2, dar știu că s-au rezolvat acele probleme. Noi, ca și asociație, luptăm pentru altceva. Depunem memorii pentru a aduce consumabilele pentru pompele de insulină în sistemul farmaceutic deschis”.
Bogdan Timar: „Consumabilele pot fi achiziționate doar de farmacii cu circuit închis și se eliberează pacientului doar în spital”
Cătălin Striblea: Citez: „O problemă majoră în România este legislația care nu permite vânzarea dispozitivelor pentru gestionarea diabetului în farmaciile cu circuit deschis”. Adică, găsiți aceste consumabile la farmacie?
Gabriela Airinei: „Nu, nu găsiți în farmacii”.
Cătălin Striblea: Da’ de ce?
Gabriela Airinei: „Există o problemă, poate tot domnul doctor poate să ne explice”.
Bogdan Timar: „Ține tot de modalitatea de achiziție. Pot fi achiziționate doar de farmacii cu circuit închis și se eliberează pacientului doar în spital. Practic, pacientul nu poate primi o rețetă pentru dispozitive sau consumabile și trebuie să se prezinte la spital”.
Bogdan Timar: Farmaciile nu aduc consumabile pentru diabetici, deoarece nu e rentabil să le țină în stoc
Cătălin Striblea: Care e argumentul pentru închiderea sistemului?
Bogdan Timar: „Pentru că în situația în care ar fi disponibile și n-am ști la ce farmacie merge pacientul, nu s-ar putea face o prognoză cu aprovizionare cu exactitate. În momentul în care un pacient este pus pe un asemenea dispozitiv intră pe o listă și știm că din trei în trei luni trebuie comandate și achiziționate acele dispozitive”.
Cătălin Striblea: Dar nu funcționează piața liberă? După capul meu, ca la alte pastile?
Bogdan Timar: „Sunt disponibile doar în anumite farmacii, dar farmaciile nu le aduc, deoarece nu e rentabil să țină în stoc de asemenea consumabile”.
Gabriela Airinei: Sunt doar câteva centre zonale în toată țara. Pacienții pierd timp, bani pe drum
Cătălin Striblea: Iar dumneavoastră, doamna Airinei, le-ați vrea în circuit deschis pe cele compensate?
Gabriela Airinei: „Exact, pentru că sunt doar câteva centre zonale în toată țara, iar pacienții sunt nevoiți să plece. Pierd timp, bani pe drum”.
Urmărește întreaga emisiune „România în Direct” aici:
Sursa foto: Shutterstock
