Fie că se aflau în locul potrivit, la momentul potrivit sau că au organizat anumite cadre, fotografii pricepuţi din diferite domenii au lăsat în urma lor imagini emblematice.
Fotografii care au marcat istoria surprind experienţe, înfăţişări şi situaţii incredibile trăite de oameni de-a lungul timpului.
Pauza de masă la înălţime, pe un zgârie-nori, 1932
Această fotografie a devenit un simbol al New York-ului, reprezentând felxibilitatea şi ambiţia, caracteristici necesare în acea perioadă. Era, de asemenea, o afirmare că New York-ul era un loc unde nu exista reţinerea de a aborda proiecte care, în mod normal i-ar speria pe cei mai puţin curajoşi.
Muncitorii se relaxau, discutau, fumau şi mâncau cu o lejeritate neobişnuită pentru locul unde se aflau. Aceştia stăteau pe o grindă care atârna de la etajul 69 al unui zgârie-nori.
Cadrul a fost, însă, plănuit de un fotograf pentru o campanie promoţională de promovare a complexului de zgârie-nori.
Răsăritul Pământului – realizată de Bill Anders în 1968
Fumuseţea planetei noastre a fost surpinsă pentru prima dată într-un cadru colorat pe 24 decembrie 1968, de către astronautul Bill Anders.
Apollo 8 a devenit prima navă spaţială cu echipaj uman care a orbitat în jurul Lunii. Astronauţii Frank Borman, Jim Lovell şi Bill Anders, tocmai intrau pe orbita Lunii, când planeta alb-albastră s-a ivit la una dintre ferestrele navei.
“O, Doamne! Uită-te la imaginea de acolo! Uite, Pământul cum răsare. Oau, ce frumos!”, a exclamat Andres. Acesta a făcut repede o fotografie alb-negru, însă a ratat momentul.
Lovell a observat că peisajul se putea zări de pe altă fereastră.
Anders a luat un alt aparat foto şi a captat “Răsăritul Pământului” în format color, ajutându-ne să realizăm cât de norocoşi suntem să avem o planetă atât de viu colorată într-un univers întunecat şi rece.
Dalí Atomicus – realizată de Philippe Halsman în 1948
Un simplu portret nu ar fi fost de ajuns pentru fotograful Philippe Halsman pentru a-l exprima pe pictorul suprarealist, Salvador Dalí.
Astfel că, Halsman a organizat o scenetă elaborată care îl aduce pe Dalí aproape de una dintre celebrele sale lucrări, Leda Atómica.
Halsman s-a folosit de asistenţii săi, inclusiv soţia şi fiica sa cea mică, Irene, care au stat în afara cadrului şi, la numărătoarea sa, au fost aruncate în aer scaunul, cele trei pisici şi o găleată de apă.
A fost nevoie de 26 de repetări pentru ca rigurosul fotograf să fie mulţumit şi să declare cadrul perfect.
Fetiţa de la fabrica de bumbac – realizată de Lewis Hine în 1908
Lewis Hine era fotograf de investigaţie pentru Comitetul Naţional de Prevenire a Exploatării prin Munca a Copiilor.
Pentru a intra în fabricile din diferite zone, de la Massachusetts până în Carolina de Sus, acesta s-a dat drept vânzător de Biblie, agent de asigurări sau fotograf de industrie pentru a reuşi să spună povestea a milioane de copii exploataţi prin muncă.
Hine a suprins copii muncind în ambalarea de carne, mine de cărbuni şi fabrici de cărbuni, iar în noiembrie 1908, a întalnit-o pe Sadie Pfeifer care întruchipa lumea pe care acesta o expunea.
Un fetiţă mică de doar 1,2 metri făcea parte din personalul format dintr-o mulţime de copii al unei fabrici mari de bumbac din Lancaster, Anglia.
Munca sa a deschis ochii publicului asupra ororilor din lumea exploatărilor copiilor prin muncă şi a dus la reglementarea unei legislaţii şi înjumătaţirea copiilor trimişi la muncă în doar 10 ani.
Bătaia cu perne – realizată de Harry Benson în 1964
Harry Benson, un fotograf născut în Glasgow, Scoţia, dorea să facă reportaje în Africa, însă a fost repartizat să fotografieze muzicieni în Paris.
“Eu mă credeam un jurnalist serios şi nu voiam să realizez o poveste despre rock ’n’ roll”, a declarat amuzat Benson.
Abia după ce i-a cunoscut pe membrii trupei The Beatles şi după ce i-a auzit cântând, acesta şi-a dat seama că “sunt la povestea potrivită”.
Trupa se afla la momentul apogeului carierei lor, iar Benson era printre ei.
În momentul în care Benson a realizat fotografia bătăii cu perne, membrii trupei erau în camera de hotel şi tocmai aflaseră că melodia lor, “I Want to Hold Your Hand” ajunsese pe primul loc în SUA.
Fometea în Somalia – realizată de James Nachtwey în 1992
James Nachtwey, un fotograf american nu a putut obţine misiunea oficială de a face un reportaj despre foametea din Somalia, capitala fiind cuprinsă de conflicte armate provocate de creşterea preţurilor pentru mâncare.
Însă, în 1992 a decis să meargă pe cont propriu şi să documenteze viaţa deplorabilă a oamenilor de acolo, obţinând şi ajutorul Comitetului Internaţional al Crucii Roşii.
Una dintre fotografiile pe care le-a publicat la întoarcearea sa în ţară, aceea a unei femei care urma să fie dusă la centrul de hrănire într-o roabă, a mişcat milioane de oameni din întreaga lume.
Crucea Roşie declara că suportul public a dus la cea mai mare operaţiune de ajutorare de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial până la acea vreme şi că “fotografia lui James a făcut diferenţa”.
Muhammad Ali vs. Sonny Liston – realizată de Neil Leifer în 1965
Fotograful de sport Neil Leifer a surprins poate una dintre cele mai importante fotografii din sport, aflându-se la locul potrivit în momentul potrivit. “Evident că eram în locul care trebuia, dar ceea ce contează este că nu am ratat”, a spus acesta mai târziu.
În momentul fotografiei, marele luptător la categorie grea, Muhammad Ali striga către adversaul său, Sonny Liston, pe care l-a culcat la pământ cu un pumn în bărbie: “Ridică-te şi luptă, fraiere!”
Luminile care străluceau deasupra lui Ali şi norii groşi formaţi de fumul de ţigară din sală au transformat ringul într-un adevărat studio foto.
Case Study House, nr. 22, L.A. – realizată de Julius Shulman în 1960
Percepţia californienilor asupra locuinţei era reprezentată de o casă cu ziduri de cărămidă într-un colţ de paradis, unde importantă era curtea plină de palmieri şi nu pereţii casei.
Fotograful Julius Shulman a încercat să schimbe această gândire a oamenilor, arătându-le cele 36 de case, Case Study Houses, realizate în cadrul unui experiment architectural pentru aclamarea teoriei modernismului şi materialele industriale.
Pentru a avea un impact mai mare asupra publicului, Shulman a ales casa cu numărul 22, cu o anexă din sticlă şi cu o vedere impresionantă, unde a poziţionat două femei pline de farmec care par să plutească deasupra oraşului sclipitor.
Această fotografie a devenit cea mai de succes imagine din industria imobiliară.
The Situation Room – realizată de Pete Souza în anul 2011
Majoritatea fotografilor de la Casa Albă îi suprind pe preşedinţi făcând diferite activităţi, jucându-se, lucrând, vorbind la telefon, dar, de foarte puţine ori, aceştia primesc o şansă unică de a lua parte la momente critice.
Un astfel de moment a surprins fotograful Peter Souza, când i s-a permis accesul în camera numită “The Situation Room” pe data de 1 mai 2011, în timp ce avea loc raidul forţelor americane în locul unde se ascundea Osama bin Laden.
Souza nu a fotografiat momentul în care liderul terorist a fost ucis, dar i-a suprins pe cei care au luat parte la operaţiunea secretă în timp real, printre aceştia fiind şi Barack Obama şi Hillary Clinton.
Fotografia lui Souza a captat tensiunea din acea încăpere care creştea în timpul desfăşurării raidului.
Coteţul Bandiţilor, strada Mulberry – realizată de Jaboc Riis, aproximativ în anul 1888
Pe la sfârşitul secolului XIX, New York-ul devenise un magnet pentru imigranţi.
În timp ce oamenii din societatea civilizată închideau ochii la sălbăticiile din cartierele rău famate ale oraşului, un reporter curajos, Jacob Riis a dezvăluit ruşinea provocată de acea perioadă de creştere masivă a populaţiei.
Riis a captat în fotografiile sale infracţiunile obişnuite, sărăcia şi supra-aglomerarea înspăimântătoare, cea mai faimoasă lucrare a sa fiind cadrul cu o bandă de de stradă, Lower East Side, în care pericolul parcă pândeşte la orice colţ.
Munca lui Riis a avut un rol important în reglementarea unei legi noi, New York State Tenement House Act of 1901, care a ajutat la îmbunătăţirea condiţiei pentru cei săraci.
Gandhi şi roata de tors – realizată de Margaret Bourke-White în 1946
În timpul în care Mohandas Ghandi a fost ţinut prizonier de către britanici într-o închisoare din India, acesta îşi realiza singur fir pentru ţesut cu charkha, o roată de tors.
Ghandi a fost ţinut captiv ca rezultat al campaniei sale de independenţă în care încuraja oamenii să îşi realizeze singuri, acasă, haine şi să nu mai cumpere produse britanice, iar această activitate reprezenta pentru liderul naţional o metodă de liniştire.
Atunci când Margaret Bourke-White a venit la Ghandi pentru realizarea unui articol, a fost înştiinţată de secretarul liderului că charkha reprezintă foarte mult pentru acesta şi, mai întâi, a fost nevoită să înveţe câte ceva despre artă.
Această fotografie nu a apărut în articolul respectiv, însă, după mai puţin de doi ani, a fost folosită într-un articol-omagiu, după asasinarea lui Ghandi.
Hipopotami care fac surfing – realizată de Michael Nichols în 2000
Fotograful Michael Nichols şi exploratorul Michael Fay de la National Geographic Society au străbătut peste 3000 de kilometri prin Africa pentru documentarea animalelor sălbatice.
Nichols a captat o imagine uimitoare cu hipopotami care înotau în Oceanul Atlantic în Gabon, Africa, doar ochii şi nările acestora aflându-se deasupra apei.
Nimic surprinzător în faptul că înotau, ţinând cont că aceştia petrec majoritatea timpului în apă, însă asta se întâmplă în râuri sau mlaştini mai degrabă, decât în mare.
Ţinând cont de situaţia spaţiului pentru animalele sălbatice care se tot micşorează, fotografia lui Nichols l-a inspirat pe preşedintele Gabonului să creeze un sistem de parcuri naţionale, asigurându-se ca măcar spaţiul actual să rămână sălbăticiei.
Dovima cu elefanţii în Paris – realizată de Richard Avedon în 1955
Din întâlnirea uneia dintre cele mai faimoase modele din lume, Dovima, cu unul dintre cei mai mari fotografi de fashion din lume, Richard Avedon, a rezultat un cadru uimitor.
Pe atunci, Dovima era una dintre ultimile mari modele din moda sofisticată şi elegantă, ulterior dezvoltându-se stilul liber şi transformând moda de clasă înaltă în divertisment.
Juxtapunerea Dovimei lângă elefanţi a avut ca obectiv evidenţierea frumuseţei fotomodelului şi delicateţea rochiţei, fiind prima creaţie realizată de Yves Saint Laurent.
De asemenea, mutând modelul afară din studio şi folosind fundaluri sau recuzite excentrice, Avedon a transformat fotografia comercială de fashion în artă.
Demi Moore – realizată de Annie Leibovitz în 1991
Starul de la Hollywood era însărcinată în luna a şaptea cu cel de-al doilea copil când a pozat goală pentru coperta revistei Vanity Fair. Această ipostază nu era neobişnuită pentru Demi Moore care la prima naştere a avut trei camere de filmat pentru a înregistra momentul.
Fotografa Annie Leibovitz a realizat o imagine care celebrează sarcina cu frumuseţea şi puterea pe care le exprimă o femeie însărcinată, dar şi partea sexi a acesteia.
Directoarea revistei, Tina Brown declara atunci că “o nouă tânără vedetă de cinema este dispusă să spună: arăt minunat însărcinată şi să nu fie ruşinată de acest lucru”.
Se pare, totuşi, că fotografia de pe coperta revistei a fost mult prea şocantă pentru oamenii de atunci, unele standuri de ziare refuzând să vândă acel număr, altele o ascundeau ca pe o ediţie porno.
După publicarea fotografiei lui Leibovitz, naşterile celebrităţilor, sesiuni foto cu femei însărcinate şi dezbrăcate, cadre ale bebeluşilor prinse de paparazzi, toate acestea au devenit o industrie în sine.
Călugărul în flăcări – relizată de Malcom Browne în 1963
Malcolm Browne, un fotograf al Associated Press, a reuşit să captureze imaginea unui călugăr, Tich Quang Duc sacrificându-se pe o stradă din Saigon.
Browne primise un pont că ceva se va întâmpla în timpul protestului budiştilor în ceea ce privea tratamentul regimului preşedintelui Ngo Dinh Diem asupra lor.
Acesta a văzut cum doi călugări au turnat benzină peste un om în vârstă care stătea jos. “Am relizat atunci exact ceea ce urma să se întâmple şi am început să fotografiez, trăgând cadru după cadru la interval de doar câteva secunde”, scria acesta la puţin timp după eveniment.
Martiriul călugărului a devenit un semn al volatilităţii naţiunii sale, iar preşedintele Americii de atunci, J.F. Kennedy, declara că “nici o fotografie din istorie nu a generat atâta emoţie în jurul lumii ca aceasta”.
