Unul dintre cei mai controversati dar si charismatici lideri israelieni, Ariel Arik Sharon s-a născut la 27 februarie 1928, într-o zona palestiniana controlata de britanici.
Parintii sai erau originari din Rusia. Inainte de intrarea în viața politică, Sharon s-a distins ca militar, în cursul conflictelor israeliano-arabe: din 1948-1949, 1956, Războiul de Șase Zile din 1967, precum și în Războiul de Iom Kipur din 1973.
Sharon a creat si condus Unitatea 101, comando specializat in lansarea de atacuri impotriva teroristilor palestinieni.
A ajuns general maior si comandant al Armatei de Sud a Israelului. Ulterior, a intrat in politica de partea partidului de centru dreapta Likud și apoi a infiintat formatiunea de centru Kadima.
De-a lungul carierei sale, a detinut mai multe posturi ministeriale : la apărare, externe, agricultura, comerț și industrie. In 1982 , ca ministru al apararii, a lansat controversata intervenție militara israeliana în Liban, pentru a determina fortele liderului palestinian Yasser Arafat sa se retraga din Beirut.
Mai multi refugiati palestinieni din taberele de la Sabra and Shatila au fost ucisi, scandalul ducind la inlaturarea lui Sharon din functie, nu insa si din guvern.
La 7 martie 2001, a devenit prim-ministru, după declanșarea celei de-a doua Intifade.
A autorizat construirea de bariere de protecție în anumite zone , inclusiv Cisiordania.
Treptat, insa, Sharon si-a schimbat politica, punind la punct un plan de retragere a colonistilor evrei din teritoriile ocupate.
Atit prietenii cit si dusmanii lui sunt de acord asupra unui lucru: Ariel Sharon a fost de neoprit in a face ceea ce el a considerat că e cel mai bine pentru securitatea Israelului.
