Născut la 7 noiembrie 1916, eseistul şi gânditorul Mihai Şora este fiu al unui preot ortodox.
După studii de filozofie la Universitatea din București (1934-1938), unde l-a avut profesor, printre alții, pe Nae Ionescu, a plecat la Paris, unde a obținut titlul de doctor în filozofie, devenind pentru o vreme cercetător la Centre Național de la Recherche Scientifique.
Mihai Șora debutat în 1947, la Gallimard, cu volumul „Du dialogue intérieur”.
Revenit în țară, se dedică unei vaste activități editoriale, regândind din temelii colectia „Biblioteca pentru toți”, în care vor apărea în anii 1970, 1980 și 1990 cele mai importante cărți ale culturii universale.
Din anii ’70 a început să publice dialoguri filozofice în revistele literare, care mai târziu vor alcătui cărți de referință în filozofia românească.
După 1990 a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și a ocupat fotoliul de ministru al Învățământului în primul guvern de după revoluție.
În anul 1990, în primul guvern român post-revoluţionar, lui Mihai Şora i s-a propus portofoliul Învăţământului – a fost primul ministru al Învăţământului în guvernul condus de Petre Roman.
După mineriada din iunie 1990, după ce Ion Iliescu mulțumește minerilor, Mihai Şora şi-a dat demisia din funcţia de ministru.
”Sunt cu doi ani mai mare decât țara mea și mă doare să văd că țara mea suferă. Dar îmi pun speranța în cei care vin după mine. În copii! Speranța că vor trăi demn și se vor putea bucura de roadele strădaniei lor ca adulți. La Centenarul ei, România nu arată bine – este mai dezbinată, mai fragilă, mai șubredă ca oricând. Și dincoace și dincolo de Prut!”, spunea Mihai Șora, în 2018, la Europa FM.
