Clara Haskil s-a născut la 7 ianuarie 1895, la Bucureşti, într-o familie de origine evreiască. Primii paşi în muzică îi face sub îndrumarea mamei sale, iar la vârsta de 5 ani cântă în faţa Reginei Elisabeta a României. În urma acestui mic concert se alege cu o bursă de studii.
Începând cu vârsta de 6 ani, urmează cursurile Conservatorului din Bucureşti, iar un an mai târziu începe să studieze cu profesorul Richard Robert, la Academia de Muzică din Viena. În anul 1905 susţine primul ei concert public, fără partituri, însă tot atunci, devine eleva lui Alfred Cortot la Conservatorul din Paris. A studiat în paralel pianul şi vioara, iar în anul 1910 devine absolventă a Conservatorului din Paris cu premiul I la ambele instrumente. La absolvire primeşte premiul I, decernat de un juriu din care au făcut parte Gabriel Fauré, George Enescu, Moritz Moszkowski şi Raoul Pugno. Debutează la Viena, în 1905, cu un recital care a cuprins piese de Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel, Robert Schumann şi Frédéric Chopin.
Aceasta este pregătirea academică a unei mari pianiste, unul dintre puținii oameni care au reușit să-l desluseasca atat de bine Mozart și să-l aducă mai aproape de noi.
Clara Haskil a avut și un mare avantaj, să-i spunem anatomic. Deschiderea mâinii ei, adică distanța dintre arătător și degetul mic reuşea să cuprindă 12 clape. Din păcate o stare generală proastă a sănătății i-a creat mai mereu probleme grave: a suferit de tuberculoză osoasă și în anii primului război mondial a fost imobilizată la pat.
Celebritatea vine tărziu și brusc, după cel de-al doilea război mondial, din mai multe motive: artista nu avea o locuință, nu avea un pian propriu și nici nu avea un impresar. Avea deja 50 de ani, începea să parcurgă lumea și sp cânte alături Arthur Grumiaux sau Herbert Von Karajan. Iar viața i se stinge, la fel de brusc, la 66 de ani, în gara Bruxelles – Midi, unde alunecă și se lovește la cap.
Dar adevăratele genii muzicale trăiesc in continuare. La începutul acestui an am asistat la un adevărat triumf pentru Laetitia Casta în rolul Clarei Haskil la Théâtre du Rond Point des Champs Elysees. Minute în șir de aplauze la sfârșitul unei piese extraordinare de Serge Kribus despre viața pianistei românce. Multă forță și sensibilitate în interpretarea Laetitiei Casta, al cărei joc se întrepătrunde cu momentele muzicale intense ale pianistei Isil Bengi. Liszt, Bach și mai ales Mozart răsună în sala care își tine suflul ascultând povestea dramatică a vieții pianistei.
În Weekend Diva la Europa FM aflăm poveștile femeilor celebre care ne-au inspirat de-a lungul anilor, dar ascultăm și cele mai frumoase piese cântate de voci feminine.
