„Istoria Evreilor. Holocaustul” se numeste disciplina pe care Ministerul Educației a introdus-o începând din anul școlar 2023-2024 pentru elevii de liceu, respectiv la clasa XI-a. Materia este studiată fără manuale, acestea urmând să apară abia luna aceasta. Invitată în emisiunea „România în Direct” la Europa FM – cu Cătălin Striblea – Felicia Waldman, profesoară și coordonatoare a Centrului de Studii Ebraice din cadrul Universității din București și autoarea unui manual de istorie a evreilor, spune că, deși subiectul Holocaustului a fost introdus în manualele de istorie a României încă din 1998, tema de discuție a fost rar abordată la clase, întrucât subiectul era considerat „delicat, sensibil, greu de predat ori nu era timp”. „Holocaustul vine pe o lungă istorie de antisemitism, care trebuie înțeleasă, trebuie cunoscută, pentru a vedea cum s-a putut ajunge la ceea ce s-a întâmplat în timpul celui de-al Doilea Răzoi Mondial”, mai spune Felicia Waldman la Europa FM.
Felicia Waldman: „Istoria evereilor, până la urmă, face parte din istoria națională”
Cătălin Striblea: Consultant științific și pentru o piesă de teatru și patru filme documentare. De fapt, vă ocupați cu studiul istoriei evreilor. Asta este.
Felicia Waldman: „Da, și mă ocup în mod special cu încercarea de a face această istorie cunoscută pe toată căile, nu doar prin acest manual. Am avut multe proiecte și de expoziții, și de punere pe internet a unor informații accesibile tuturor, pentru că este o istorie care trebuie cunoscută.Istoria evereilor, până la urmă, face parte din istoria națională. Că au trăit tot aici, au trăit printre români și au fost parte la toate evenimentele istorice ale României. Această separare a istoriei românilor de istoria minorităților nu e deloc utilă și productivă. Nu înțelegem cu adevărat istoria dacă scoatem minoritățile”.
Felicia Waldman: Subiectul Holocaustului a fost multă vreme sărit, pentru că era delicat, sensibil, greu de predat
Cătălin Striblea: Ok, asta și zice multă lume. Dar, până la urmă, de ce nu putea fi pus acest capitol – Istoria evreilor – în istoria obișnuită? De ce este materie separată?
Felicia Waldman: „În primul rând, este. Din 1998, subiectul Holocaustului este obligatoriu în studiul istoriei universale și a istoriei României. Până în 2004, deci în primii șase ani de existență a acestui subiect în manuale, practic a fost mai mult negaționism. În sensul în care da, subiectul era abordat, dar erau date informații greșite sau chiar intenționat false.
După 2004, după apariția raportului final al Comisiei Wiesel, existând o poziție oficială a statului, manualele au început să fie mai coerente, să semene între ele, să aibă informații asemănătoare și să existe o poziție care să fie comună.
Totuși, istoria a demonstrat că, pentru că era vorba de o singură oră, de multe ori se sărea peste ea cu totul, pentru că oricum materia e multă și profesorii nu ajung să o facă. Subiectul era sărit de multe ori și pentru că era delicat, sensibil, greu de predat, nu era timp. La un moment dat, a mai existat o propunere. A existat o materie opțională. „Istoria Evreilor. Holocaustul” a fost o materie opțională care a avut și manual, dar pe care – dintre cei câteva mii de profesori de istorie din România – circa 200 au folosit acest curs și acest manual. De anul trecut, cursul a fost actualizat. A fost actualizată și abordarea subiectului, și sursele și atunci s-a făcut o nouă programă, un nou manual. Deci, nu este chiar complet nou subiectul, dar este nouă abordarea actuală”.
Felicia Waldman: „Există o anumită reticență față de partea negativă a istoriei naționale”
Cătălin Striblea: Bun. Aveți semnale? Ați fost la clase? Ați văzut cum se predă? Cum simțiți ce se întâmplă acolo?
Felicia Waldman: „Acum, sigur, există o anumită reticență a unor profesori, și asta se datorează, să zicem, la două motive. Există, sigur, și profesori care au o reticență, cum spuneați și mai devreme, pentru că sunt lucruri pe care e greu să le accepți în istoria națională”.
Chiar am avut profesori care au participat la sesiunile de instruire pentru a-i ajuta să predea în perioada în care subiectul era doar atins în cadrul subiectului mai mare al istoriei. Unul dintre profesori chiar ne-a zis: «mi-e foarte greu să mă gândesc. Poate chiar membri ai familiei mele au participat și nu prea îmi place să recunosc». Drept pentru care există o anumită reticență față de partea negativă a istoriei naționale.
Pe de altă parte, există o provocare pe care o trăim din 1998 de când a devenit subiectul obligatoriu. Este în manualele de istorie, dar nu se învață la facultate. Nicio facultate de istorie din România – din 1998 și până astăzi – nu are un curs despre predarea Holocaustului pentru cei care doresc să devină profesori de istorie. Toți cei care doresc să devină profesori de istorie trebuie să predea ceva despre care nu învață”.
Felicia Waldman: La noi există această grijă că e prea multă materie pentru elevi. Manualul de „Istoria Evreilor. Holocaustul” este limitat la 120 de pagini
Cătălin Striblea: Foarte interesant asta. Dar poate e un capitol special în istoria României despre asta.
Felicia Waldman: „Păi ar trebui să fie un curs care să-i ajute să predea. Pentru că nu e vorba doar de informații, e vorba și de metodologie și de toate detaliile”.
Cătălin Striblea: Cum gândit manualul acesta, doamna Weldman? M-am uitat pe el. E foarte bogat în informații. Foarte, foarte bogat în informații.
Felicia Waldman: „Există o programă. Nu poți să scrii în manual ce nu e în programă. Există o structură de bază pe care toate aceste manuale o respectă. Diferența constă în abordare, în cantitatea de informație. Sunt manuale care au preferat un paragraf de informație și trei pagini de exerciții. Și sunt manuale care au preferat să ofere ceva mai multă informație – oricum, nu prea mult, pentru că, din păcate, există o limită de 120 de pagini, deși în străinătate manualele sunt ceva mai mari, dar la noi există această grijă că e prea multă materie pentru elevi. În concluzie, este foarte limitat manualul. Este foarte greu dacă nu dai informație, totuși, să învețe ceva elevii”.
Felicia Waldman: Holocaustul nu a fost un accident al istoriei, ci a venit pe o lungă istorie de antisemitism, care trebuie înțeleasă
Cătălin Striblea: Știți că această informație este atât de delicată pentru mulți dintre români, încât este aproape dureroasă. Și dumneavoastră vorbiți despre modul în care s-a construit antisemitismul în țara asta. Dați citate din atitudini antisemite.
Felicia Waldman: „Este foarte important de înțeles, și de asta se și numește „Istoria Evreilor. Holocaustul”, pentru că e foarte important de înțeles că Holocaustul nu a fost un accident al istoriei, nu a venit din neant. N-a fost așa, deodată, s-a întâmplat să se ia atitudine împotriva evreilor. Holocaustul vine pe o lungă istorie de antisemitism, care trebuie înțeleasă, trebuie cunoscută, pentru a vedea cum s-a putut ajunge la ceea ce s-a întâmplat în timpul celui de-al Doilea Răzoi Mondial”.
Felicia Waldman: La 1848, între cerințele revoluționarilor a fost emanciparea evreilor. Dar 20 de ani mai târziu, cei care militaseră pentru această emancipare trec 180 de grade înapoi
Cătălin Striblea: Ați numi societatea românească înaintea celui de-al Doilea Război Mondial și a pogromului de la Iași, și apoi a celui de la București antisemită?
Felicia Waldman: „A existat o doză mare de antisemitism în societatea românească, însă trebuie să zic că evoluția istorică e interesantă și am menționat asta în manual, pentru că e foarte important ca lumea să vadă această trecere de la o etapă la alta. Până în secolul al XIX-lea a existat un antisemitism religios, evident, normal cam în toată Europa. Nu era ceva deosebit. Era un antisemitism care, din când în când avea câte o erupție, câte o manifestare, câte o revoltă a populației, dar erau destul de mici. De cele mai multe ori, domnitorii locali au luat atitudine, pedepsind vinovații și despăgubind populația evreiască”.
Doar din secolul al XIX-lea, odată cu apariția ideii de națiune și de stat național, stat etnic, etnie… începe interesul pentru „curățarea” națiunii etniei de elementele străine. Nu este, desigur, o idee românească. Este o idee în care intră și Țările Române. Trebuie să spun că, de exemplu, la 1848, între cerințele revoluționarilor a fost emanciparea evreilor. Dar, apoi, 20 de ani mai târziu, cei care militaseră pentru această emancipare – Brătianu, Kogălniceanu – trec 180 de grade înapoi și zic: <<evreii afară>>.
Urmărește întreaga emisiune „România în Direct” aici:
Sursa foto: Shutterstock
