Un apel disperat la 112 anunța în noaptea de 30 octombrie 2015 declanșarea unui incendiu în clubul Colectiv din București.
Sute de tineri se aflau înăuntru pentru a participa la un concert al trupei Goodbye to Gravity, care își lansa cel mai nou album.
Incendiul a pornit de la artificiile montate în jurul scenei. Scântei din acestea au aprins buretele de antifonare de pe un stâlp, iar flăcările s-au extins rapid și au cuprins tavanul. Într-un minut și 19 secunde clubul a ajuns să fie stăpânit de foc, au concluzionat anchetatorii. Cei aflați înăuntru s-au înghesuit spre singura ușă de evacuare. Mulți au căzut în containerul folosit pe post de hol și nu au mai avut scăpare. 27 de tineri au murit în noaptea aceea în club. Dintre cei care au reușit să se salveze, mulți aveau arsuri grave.
Prin lipsa dotărilor, medici slab pregătiți și spitale pline de bacterii sistemul românesc de sănătate s-a dovedit însă incapabil să gestioneze un dezastru cu victime multiple.
Corupția și-a arătat din nou fața crudă. Funcționari care au primit bani ca să închidă ochii la nereguli, autorități care nu și-au făcut treaba, oficiali medicali care au împiedicat transferul supraviețuitorilor la clinici de specialitate din străinătate, susținând că în spitale noastre avem tot ce ne trebuie au dus la moartea a 65 de tineri. Cei care au avut noroc să scape totuși cu viață au plecat din spital cu răni încă nevindecate și cu infecții nosocomiale.
Alexandra Furnea a fost rănită grav în incendiul din clubul Colectiv. În ultimii ani își organizează viața după operațiile pe care este obligată să le facă în Germania o dată la opt săptămâni.
„ Viața mea este o colecție de petice pe care le tot cos unele de celelalte. Mă împart între viața de zi cu zi și operații. Scopul lor este să întrețină starea cicatricilor și să am o mobilitate acceptabilă, să pot să mă descurc în viața de zi cu zi. În România, din păcate, nu pot să fac masaj sau kinetoterapie și atunci compromisul a fost să plec la fiecare opt săptămâni să fac aceste intervenții chirurgicale ca să nu sufăr. A fost nevoie să fac o pauză mai mare din cauza pandemiei și au fost cele mai dificile luni din ultimii ani, pentru că am avut dureri. Nu puteam să-mi fac de mâncare. Dușurile deveniseră din nou dificile și un chin. Aveam mâncărimi noaptea, mă trezeam. E o durere greu de descris, ai senzația că nu te încape pielea, că stă să se rupă.”
Alexandra Furnea deplânge starea sistemului românesc de sănătate, care chiar și la șase ani de la Colectiv nu pare să fi înțeles care sunt nevoile celor care se aleg cu arsuri severe în urma unor accidente.
„Din România pleci cu răni deschise din spital, pleci cu răni infectate din spital. Te spală mama, te spală frații, te pansează cine e disponibil și există situații, cum a fost și cazul meu în care te reinfectezi acasă pentru că pleci colonizat și ajungi să ți se desfacă efectiv și țesutul care a fost odinioară vindecat. Dacă ai noroc și încapi pe mâinile unei echipe competente, ai șanse să supraviețuiești și să-ți faci tratamentul post critic.
Din păcate arsura e una dintre cele mai urâte insulte pe care poți să i-o aduci corpului omenesc și sistemul medical din România nu pare să înțeleagă complexitatea tratamentului.”
Vinovații pentru tragedia din Colectiv nu au fost încă pedepsiți și mai grav este că se produc noi și noi catastrofe, care ne învăluie într-o stare de amnezie.
„Românii uită, din punctul meu de vedere, pentru că mintea lor trebuie să facă mereu loc pentru noi și noi tragedii cu o cauză comună, corupția sub diferitele ei forme. Eu nu cred că românii au memoria scurtă, ci cred că o au prea încărcată de orori. Într-o societate sănătoasă ale cărei instituții funcționează, există o justiție competentă și independentă care pedepsește vinovații, există un sistem medical capabil și dotat care se îngrijește de trup, există un sistem social care susține recuperarea și reintegrarea.
La noi lipsesc aceste lucruri, ceea ce agravează consecințele traumei. E destul de greu să ceri unei persoane din România să mai aibă empatie și pentru niște copii care au luat foc acum șase ani într-un club, când trece zilnic prin situații în care e la limita puterilor. Nu ne avem decât unii pe ceilalți, statul nu este de partea noastră momentan.”
Ascultați în continuare interviul dat de Alexandra Furnea reporterului Europa FM Viorica Ștefan:
