Bolile legate de nutriție au incidență tot mai mare în rândul copiilor din Uniunea Europeană, iar România nu face excepție, ba chiar luptă la titlu, dacă-mi permiteți exprimarea. Reușim să adoptăm cele mai bizare norme europene, dar nu ne descurcăm prea bine în a le identifica și aplica pe cele care ar putea duce la dezvoltarea unei culturi culinare sănătoase în rândul copiilor și al părinților lor de asemenea.
Mai mult decât atât, eforturile sporadice făcute de entități private sau ONG-uri sunt sortite eșecului ba din lipsa unei legislații coerente, ba din lipsa banilor. Am mai vorbit în această emisiune despre programul Farfurii Curate, program de voluntariat pe care l-am desfășurat pe parcursul a trei ani în Cluj Napoca, cu rezultate temporare grozave, dar cu rezultate pe termen lung traduse doar într-o experiență dulce-amăruie pe care nu vreau să o replic și pe care nu o doresc nimănui. Pe de altă parte, învățămintele trase din munca mea cu copiii de grădiniță, cu bucătarii din grădinițe și cu educatoriii, mă îndreptățesc să cred că o soluție aplicabilă național e nu doar de dorit, ci e și posibilă în anumite condiții. Dacă se creează ori ba premisele apariției acestor condiții, rămâne de văzut.
Deocamdată facem demersuri, vorbim cu oameni mai apropiați de pârghiile de decizie decât noi și sperăm într-un an cât alții în trei. Despre o parte dintre grijile mele, în interviul cu europarlamentarul Daciana Sârbu.
