La 23 de ani, Adele susținea la Royal Albert Hall, faimoasa sală londoneză, unul dintre cele mai pline de căldură și umane concerte din ultimele patru, cinci decade muzicale.
Dar ce este Royal Albert Hall? Este o sală de spectacole deschisă în 1871, de regina Victoria, ce poartă numele soțului ei, Albert, Prinț Consort, care murise cu zece ani mai devreme. Este patrimoniu cultural universal și cine ajunge să cânte acolo poate fi considerat un artist împlinit.
În plus, datorită acestei reprezentații legendare, Adele este unul dintre cei 11 deținători inaugurali ai unei stele Royal Albert Hall.
Frumusețea concertului este atinsă cu un strop de imperfecțiune ce are un efect mult mai puternic decât perfecțiunea. Arată umanul. Este un concert ce-ți arată că micile imperfecțiuni pot sta cu grație alături de lucruri perfecte. Si mai arată cât de matură a putut fi Adele la doar 23 de ani.
Vocea ei face un slalom printre stările pe care piesele de pe albumele “19” și “21” le degajă, ne apropie, ne depărtează, se pierde uneori în unde melancolice, pasează cu publicul și se răsucește printre instrumentele ce o acompaniază. Sunt momente când lovește plat ca în Cold Shoulder sau când mârâie elegant pe One And Only, când este numai energie ca în Rumor Has It sau Chasing Pavement.
Adele este susținută de o trupă rock, iar acesteia i se alătură un ansamblu de coarde. Combinația asta face ca reliefurile pieselor să devină și mai evidente.
Ea trece prin marile succese de pe albumul “21”, “Rumor Has It”, “Turning Tables”, “Someone Like You”, “Rolling in the deep”, “ Set the fire to the rain” la care le adaugă și pe cele de pe albumul de debut, “19”. Așa că “Chasing Pavements”, “Hometown Glory”, “My Same” sau “Cold Shoulder” se integrează perfect.
Adele pare că retrăiește toate melodiile în timp ce le cântă, iar un astfel de moment de transpunere te poate consuma teribil. Și ce final perfect a generat acest puseu de emoție când a plâns la finalul lui “Someone Like You”. Însă plânsul a avut rolul de reîncărcare pentru un sfârșit eliberator pe “Rolling in the deep”.
Dar piesa care descrie cel mai bine toată furtuna de stări și sentimente, determinarea și tandrețea, furia și liniștea, sclipirea și obscuritatea, triumful și decăderea este fără cea mai mică îndoială, “Set The Fire To The Rain”.
Interpretarea ei de la Royal Albert Hall îi aduce un premiu Grammy pentru Best Pop Solo Performance. Dar dincolo de asta o propulsează pe Adele într-o ligă superioară alături de Aretha Franklin, Nina Simone sau dame Shirley Bassey. Welcome to the soul divas club!
