Cea de-a XVI-a ediţie a turneului final al Campionatului European de fotbal – EURO 2020, organizat de UEFA, se va desfășura în perioada 11 iunie – 11 iulie 2021, pentru prima oară în mai multe oraşe de pe continent.
Cele 11 gazde sunt Amsterdam (Ţările de Jos), Baku (Azerbaidjan), Bucureşti (România), Budapesta (Ungaria), Copenhaga (Danemarca), Glasgow (Scoţia), Londra (Anglia), Munchen (Germania), Roma (Italia), Sevilla (Spania) şi Sankt Petersburg (Rusia).
Este, de asemenea, a doua ediţie care se desfăşoară cu 24 de echipe participante la turneul final, după cea din 2016, care a avut loc în Franţa.
În 2020, s-au împlinit 60 de ani de la înfiinţarea competiţiei fotbalistice, iar Campionatul European trebuia să se desfăşoare iniţial în 12 oraşe ale continentului între 12 iunie-12 iulie 2020, dar a fost amânat cu un an din cauza pandemiei de Covid.
Amânarea a permis reducerea presiunii asupra serviciilor publice, mai ales cele de sănătate, din ţările afectate de pandemie, oferind în acelaşi timp spaţiu în calendar pentru ligile de fotbal europene suspendate pentru a-şi finaliza întrecerile interne. UEFA a decis ca denumirea competiţiei să rămână EURO 2020, chiar dacă aceasta are loc în anul 2021.
UEFA a reevaluat, la 11 decembrie 2008, condiţiile de desfăşurare a turneului final pentru ţările gazdă, stabilind că sunt necesare noua stadioane principale şi alte trei de rezervă. Iniţial, 13 stadioane au fost selectate şi anunţate la 19 septembrie 2014, astfel: Londra (Anglia), Munchen (Germania), Baku (Azerbaidjan), Sankt Petersburg (Rusia), Roma (Italia), Copenhaga (Danemarca), Bucureşti (România), Amsterdam (Ţările de Jos), Dublin (Irlanda), Bilbao (Spania), Budapesta (Ungaria), Bruxelles (Belgia), Glasgow (Scoţia). Dintre cele 13 stadioane, opt nu mai găzduiseră vreun Campionat European: Baku, Sankt Petersburg, Copenhaga, Bucureşti, Dublin, Bilbao, Budapesta şi Glasgow. Dintre cele 13 ţări, şapte nu au mai găzduit vreo finală europeană: Azerbaidjan, Danemarca, Ungaria, România, Irlanda, Rusia şi Scoţia. Dintre cele 13 stadioane stabilite iniţial, doar două au mai găzduit o finală europeană: Stadio Olimpico din Roma şi Amsterdam Arena. Vechiul stadion Wembley a găzduit meciurile şi finala Campionatului European din 1996, dar cu toate că noua arenă a fost construită în aceeaşi locaţie, este considerat un stadion diferit faţă de Old Wembley. În urma selecţiei finale, oraşele Bruxelles, Bilbao şi Dublin au fost eliminate, meciurile fiind mutate pe arenele din Londra, Sevilla şi Sankt Petersburg.
România a primit dreptul de organizare a patru meciuri din cadrul Campionatului European pe Arena Naţională din Capitală. Bucureştiul va găzdui trei partide în cadrul Grupei C şi una în faza optimilor de finală. UEFA le-a cerut celor 11 ţări gazdă, printre care şi România, să prezinte până pe 7 aprilie 2021 planurile proprii pentru intrarea pe stadioane şi alte scenarii, cu spectatori.
UEFA a menţionat patru scenarii operaţionale: stadion deschis la capacitate maximă, deschis cu o capacitate de cel puţin 50%, stadion deschis cu o capacitate între 20-30% sau meciuri cu porţile închise. La 31 martie 2021, UEFA a decis să lase la nivelul autorităţilor locale decizia privind numărul de spectatori acceptaţi pe stadioane la meciurile turneului final al EURO 2020.
Stadio Olimpico din Roma a fost ales să găzduiască jocul de deschidere, dintre Turcia şi Italia. Portugalia, participantă şi la această ediţie, este campioana en-titre, după ce a câştigat competiţia în 2016.
Echipele calificate la turneul final al Campionatului European sunt: Anglia (nouă prezenţe la turneul final), Austria (două prezenţe), Belgia (cinci prezenţe), Cehia (nouă prezenţe, o dată campioană ca Cehoslovacia), Croaţia (cinci prezenţe), Danemarca (opt prezenţe, o dată campioană), Elveţia (patru prezenţe), Finlanda (debutantă), Franţa (nouă prezenţe, de două ori campioană), Germania (12 prezenţe, de trei ori campioană), Italia (nouă prezenţe, o dată campioană), Macedonia de Nord (debutantă), Ţările de Jos (nouă prezenţe, o dată campioană), Polonia (trei prezenţe), Portugalia (şapte prezenţe, o dată campioană), Rusia (11 prezenţe, o dată campioană ca URSS), Scoţia (două prezenţe), Slovacia (patru prezenţe, o dată campioană ca Cehoslovacia), Spania (zece prezenţe, de trei ori campioană), Suedia (şase prezenţe), Turcia (patru prezenţe), Ţara Galilor (o prezenţă), Ucraina (două prezenţe), Ungaria (trei prezenţe), potrivit UEFA.
Grupele EURO 2020 sunt următoarele:
- Grupa A: Italia, Elveţia, Turcia, Ţara Galilor – se dispută la Roma (Italia) şi Baku (Azerbaidjan)
- Grupa B: Belgia, Danemarca, Finlanda şi Rusia – se dispută la Sankt Petersburg (Rusia) şi Copenhaga (Danemarca)
- Grupa C: Austria, Ţările de Jos, Macedonia de Nord, Ucraina – se dispută la Amsterdam (Ţările de Jos) şi Bucureşti (România)
- Grupa D: Croaţia, Cehia, Anglia, Scoţia – se dispută la Londra (Anglia) şi Glasgow (Scoţia)
- Grupa E: Polonia, Slovacia, Spania, Suedia – se dispută la Sevilla (Spania) şi Sankt Petersburg (Rusia)
- Grupa F: Franţa, Germania, Ungaria, Portugalia – se dispută la München (Germania) şi Budapesta (Ungaria).
Pentru a reduce eforturile jucătorilor din cauza pandemiei, loturile echipelor au fost mărite la 26 de jucători de la 23 (utilizate la fiecare campionat european din 2004 încoace). Cu toate acestea, numărul maxim de jucători permis pentru fiecare meci de la turneul final va rămâne 23. Dacă un jucător se accidentează sau se îmbolnăveşte suficient de grav pentru a nu mai putea participa la competiţie, înainte de primul meci al echipei sale, el poate fi înlocuit. Portarii pot fi înlocuiţi în continuare după primul meci al echipei sale din cauza incapacităţii lor fizice de a juca.
La 31 martie 2021, Comitetul Executiv UEFA a aprobat utilizarea a maximum cinci înlocuiri în meciurile de la turneu (cu un al şaselea permis în prelungiri). Cu toate acestea, fiecare echipă are doar trei oportunităţi de a face înlocuiri, cu o a patra permisă în prelungiri, excluzând înlocuirile făcute la pauză, înainte de începerea prelungirilor şi la pauză în prelungiri.
La 27 septembrie 2018, Comitetul Executiv al UEFA a aprobat utilizarea, pentru prima dată, a sistemului de asistenţă video (VAR) la un campionat european.
La 21 aprilie 2021, UEFA a anunţat cele 19 echipe de arbitri care vor “fluiera” la turneul final. Printre aceştia, se numără arbitrul argentinian Fernando Rapallini şi asistenţii săi, care sunt primii oficiali sud-americani selectaţi pentru un campionat european ca parte a programului de schimb de arbitri UEFA cu CONMEBOL (federaţia sud-americană de fotbal). Un grup de arbitri spanioli au fost selectaţi în mod similar pentru Copa America 2021.
Arbitrii care vor conduce partidele de la EURO 2020, alături de asistenţii lor, sunt: Felix Brych (Germania), Cuneyt Cakir (Turcia), Carlos del Cerro Grande (Spania), Andreas Ekberg (Suedia), Orel Grinfeld (Israel), Ovidiu Haţegan (România), Serghei Karasev (Rusia), Istvan Kovacs (România), Bjorn Kuipers (Ţările de Jos), Danny Makkelie (Ţările de Jos), Antonio Mateu Lahoz (Spania), Michael Oliver (Anglia), Daniele Orsato (Italia), Fernando Rapallini (Argentina), Daniel Siebert (Germania), Artur Soares Dias (Portugalia), Anthony Taylor (Anglia), Clément Turpin (Franţa), Slavko Vincic (Slovenia).
În plus, UEFA a anunţat 22 de oficiali pentru VAR şi 12 oficiali pentru meciuri de sprijin (care acţionează ca al patrulea oficial sau arbitru asistent de rezervă), între care Stéphanie Frappart, prima femeie arbitru la un turneu final al Campionatului European UEFA.
Logo-ul oficial al EURO 2020 a fost dezvăluit pe 21 septembrie 2016, în cadrul unei ceremonii la Primăria din Londra. Logo-ul prezintă Trofeul Henri Delaunay înconjurat de fani pe un pod, care, potrivit UEFA, reprezintă modul în care fotbalul leagă oamenii. Fiecare oraş gazdă are, de asemenea, propriul său logo. Mascota oficială a turneului, Skillzy, a fost dezvăluită pe 24 martie 2019, personajul fiind inspirat din fotbalul freestyle, fotbalul de stradă şi cultura panna.
Trofeul pe care îl primeşte câştigătoarea Campionatului European de fotbal mai poartă şi numele de Cupa Henri Delaunay, în cinstea celui care a avut ideea organizării competiţiei. Născut în 1883, Delaunay şi-a petrecut toată viaţa aproape de fotbal. Jucător al echipei pariziene Étoile des Deux Lacs, după retragere a devenit arbitru. Trecerea la munca de birou a făcut-o la clubul unde a activat, devenind în 1906 administratorul lui Étoile des Deux Lacs. Mai târziu a primit funcţia de secretar general al Comitetului Francez Interfederal, pe care a păstrat-o şi după transformarea acestuia, în 1919, în Federaţia Franceză de Fotbal. Ca membru al FIFA a fost unul din cei care, alături de Jules Rimet, a promovat oportunitatea organizării Campionatului Mondial de Fotbal. În ceea ce privea Europa, spiritul său vizionar îl făcea să propună încă din anii ’20 organizarea unui turneu final pe naţiuni şi a unei competiţii pentru campioanele naţionale. La fondarea UEFA, pe 15 iunie 1954, a fost numit secretar general, funcţie pe care avea să o păstreze până pe 9 noiembrie 1955, atunci când a încetat din viaţă, fiind înlocuit de către fiul său, Pierre Delaunay.
De numele acestuia se leagă designul şi apariţia primului trofeu european. Confecţionată în 1958 de către aurarul Chobillon, înainte de a fi cumpărată de către bijutierul Arthus Bertrand, Cupa Henri Delaunay a rămas neschimbată timp de 50 de ani. Ultimul căpitan care a ridicat trofeul original a fost Theodoros Zagorakis, după ce Grecia uimise lumea fotbalistică la Campionatul European de Fotbal 2004 din Portugalia.
Înaintea Campionatului European de Fotbal 2008, găzduit de Elveţia şi Austria, UEFA a hotărât să aducă modificări substanţiale, considerând că trofeul este prea mic. Conceperea lui a fost lăsată în seama bijutierului londonez Asprey. Fabricat din argint şi păstrând nota clasică, noul trofeu a crescut în înălţime cu 18 centimetri şi în greutate cu două kilograme. Cu o înălţime de 60 de centimetri şi o greutate de opt kilograme, cupa a avut nevoie şi de o bază mai largă, mai ales că s-a renunţat şi la suportul pe care erau trecute câştigătoarele, numele acestora regăsindu-se acum pe spatele trofeului.
Celebrul DJ olandez şi producător muzical Martin Garrix a compus melodia oficială a competiţiei fotbalistice în colaborare cu Bono, solistul lui U2, şi The Edge, potrivit agenţiei EFE.
Melodia ”We Are The People” a fost prezentată, pe 19 octombrie 2019, la RAI Amsterdam, într-un concert alături de Tiesto şi David Guetta, cel care a compus melodia oficială EURO 2016.
Adidas Uniforia este mingea oficială EURO 2020 şi a fost prezentată la Londra, la 6 noiembrie 2019, de dj-ul Martin Garrix.
La 4 mai 2021, Comitetul Executiv al UEFA a aprobat reguli speciale pentru turneul final din cauza pandemiei COVID-19 în Europa. Astfel, dacă un grup de jucători ai unei echipe a fost plasat în carantină obligatorie sau auto-izolare din cauza testelor pozitive SARS-CoV-2, meciul va continua aşa cum era programat, atâta timp cât echipa afectată are cel puţin 13 jucători disponibili (inclusiv un portar). În caz contrar, meciul poate fi reprogramat de către UEFA în următoarele 48 de ore de la data iniţială a meciului, cu condiţia să fie disponibile opţiuni viabile de reprogramare. Dacă meciul nu poate fi reprogramat, organul de control, etică şi disciplină al UEFA va lua o hotărâre în această privinţă. Echipa responsabilă pentru meciul care nu va mai avea loc va pierde cu 3-0.
În vederea promovării turneului final al Campionatului European de Fotbal, au fost desemnaţi în calitate de vectori de imagine (ambasadori) mai mulţi sportivi, în special foşti fotbalişti. Astfel, ambasadorii Bucureştiului au fost desemnaţi, conform FRF, următorii: Miodrag Belodedici (participant la două turnee finale europene), Dorinel Munteanu (participant la EURO 1996 şi 2000 cu naţionala României), Gabriela Szabo (campioană olimpică, mondială şi europeană la atletism).
Lista ambasadorilor UEFA este însă mult mai lungă: Andrei Arşavin (Rusia), Deco (Portugalia), Alessandro Del Piero (Italia), Marcel Desailly (Franţa), Youri Djorkaeff (Franţa), Ruud Gullit (Olanda), Thierry Henry (Franţa), Christian Karembeu (Franţa), Jurgen Klinsmann (Germania), Patrick Kluivert (Olanda), Henrik Larsson (Suedia), Brian Laudrup (Danemarca), Luis Figo (Portugalia), Maniche (Portugalia), Lothar Matthaeus (Germania), Steve McManaman (Anglia), Gaizka Mendieta (Spania), Antonios Nikopolidis (Grecia), Nuno Gomes (Portugalia), Michael Owen (Anglia), Robert Pires (Franţa), Karel Poborsky (Cehia), Carles Puyol (Spania), Ricardo Carvalho (Portugalia), Peter Schmeichel (Danemarca), Clarence Seedorf (Olanda), Alan Shearer (Anglia), Vladimír Smicer (Cehia), David Trezeguet (Franţa), Vitor Baia (Portugalia), Xabi Alonso (Spania), Xavi Hernandez (Spania), Gianluca Zambrotta (Italia), Patrik Berger (Cehia), David Seaman (Anglia), Paul Gascoigne (Anglia), Jean-François Domergue (Franţa), Alain Giresse (Franţa), Jean Tigana (Franţa), Luis Fernandez (Franţa), Steffen Freund (Germania), Christian Ziege (Germania), Miroslav Klose (Germania), Thomas Helmer (Germania), Giorgios Karagounis (Grecia), Theodoros Zagorakis (Grecia) şi Marcos Senna (Spania).
Potrivit FRF, se estimează că vor fi vândute trei milioane de bilete, iar cinci miliarde de telespectatori vor urmări cele 51 de meciuri care se joacă în cele 11 oraşe europene.
