Cel care avea să rămână în istoria României ca “Eroul de la Mărășești”, s-a născut în noiembrie 1863, în satul Golășei din județul Galați.
Eremia Grigorescu, pentru că despre el este vorba, a fost cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei. Tatăl său, învățător în același sat Golești, s-a străduit să îi trimită pe toți la studii.
Eremia Grigorescu a terminat liceul la Iași și la scurt timp după moartea tatălui, s-a încris la Facultatea de Medicină. Avea note bune, numai că situația materială precară a făcut ca acesta să-și abandoneze visul de a deveni medic.
Pe când era student la Iași a cunoscut-o pe prima sa soție, care provenea dintr-o familie de militari. Sprijinit și de cei care i-au devenit ulterior socri, s-a înscris la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București.
În 1884, Eremia Grigorescu absolvea școala militară și puțin câte puțin, a urcat în ierarhie. Vreme de doi ani, a fost la specializare în Franța, unde a urmat inclusiv cursurile Facultății de Matematică de la Sorbona.
În 1916, la intrarea României în Primului Război Mondial, era deja general de Brigadă. La începutul luptelor, Eremia Grigorescu comandă o divizie de infanterie însă foarte repede, numărul soldaților pe care îi avea în subordine a crescut rapid. Cei care l-au cunoscut spuneau că Eremia Grigorescu acționa ca un veritabil șahist, încercând mereu să se pună în pielea adversarului și să îi anticipeze mișcările. Așa se explică, cel puțin parțial, felul în care Armată Română, mai puțin numeroasă și mai slab echipată, a reușit să respingă ofenisă Germano-Austriacă de la Mărășești și Oituz. O a doua explicație, o reprezintă cuvântările lui Eremia Grigorescu, prin care reușea să le dea încredere oamenilor săi…
„Soldați! Pe aici nu se trece! Faceţi din piepturile voastre scutul de apărare a ţării, scut de care inamicul să se prăbuşească, să se sfărâme. Gândiţi-vă la gloria străbună, când strămoşii apărau ţara cu măciuca, dar n-au îngăduit să o calce duşmanul şi v-au lăsat-o vouă moştenire. Ei erau puţini la număr, dar mari şi năprasnici în luptă. Voi apăraţi ţara cu arma şi tunul. Arătaţi-vă demni de ei!“
Pentru meritatele sale, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazu și vreme de câteva luni, a deținut și funcția de Ministru de Război.
Paradoxal, Eremeia Grigorescu nu a apucat să trăiască prea mult în România Mare, la nașterea căreia a contribuit din plin. A murit în iulie 1919, posibil, din cauza pandemiei de gripă spaniolă care a făcut ravagii în toată lumea. Pandemia de gripă spaniolă din acea perioadă a fost cea mai devastatoare manifestare a unei boli infecţioase din istoria umanităţii, provocând moartea a aproximativ 50.000.000 de persoane. În timpul pandemiei de gripă spaniolă au murit 2,5% din persoanele afectate de virus, comparativ cu mai puţin de 1%, în timpul epidemiilor anuale de gripă.
La câțiva ani după moartea sa, generalul Eremia Grigorescu a fost reînhumat în Mausoleul Eroilor de la Mărășești.
