În această sâmbătă, colegii Manuela Nicolescu și Iorgu Ianuși ne-au invitat la o ediție specială a emisiunii „Piața Obor”: ne-am ,,teleportat” în comunism și am mers la cumpărături.
Nu am ratat nici povestea mașinii autohtone ,,Dacia”, spusă cu umor de șoferi care au avut pe mână asemenea autoturisme. Cu o bucată de sârmă, câteva chei și… cu un ciorap de damă, rezolvai orice problemă. Reparațiile se făceau în fața blocului, sub privirile vecinilor sau cu ajutorul lor. ,,Dacia nu era mașină, Dacia era Dacia și atât”, ne-a spus un șofer experimentat.
Am fost la ,, Alimentara”, în ,,Băcănii”, la ,,Gospodina”, în ,,Tic Tac-uri”, celebrele autoserviri, dar și în unitățile de desfacere ,,Gostat” și în ,,Aprozare”. Ne-am adus aminte de tacâmurile de pui, de așa numiții ,,Fratii Petreuș”, de salamul cu soia și de creveții vietnamezi din terifianta decadă 1980-1989, când regimul comunist a impus ,,rațiile” pentru fiecare familie.
Sub regimul lui Ceauşescu, în anii 80 – prin magazine șuiera vântul. Practic tot ce se găsea erau borcane cu murături, „tacâmuri de pui”, „salamul cu soia”, „adidaşii de porc”, „cicoarea”, „peştele oceanic” și creveți vietnamezi.
Raţionalizarea a fost introdusă treptat, începând din anii ’80. Vreme de un deceniu, românii au cumpărat pâinea, zahărul şi uleiul numai pe cartelă sau pe tabel… şi doar de la alimentarele de cartier.
Ciocolata, cafeaua naturală sau ţigările fine erau produse de lux, cu rol de valută.
În aceste condiții,
# Sunatul la casa de comenzi Mercur era un soi de sărbătoare a capitalismului, povestește un bucureștean. Chiar dacă stătea la telefon câteva ore bune, pentru că suna veșnic ocupat.
În plus, era nevoit să aleagă dintr-o listă scurtă cu produse. Iar casa de comenzi îți băga în cutie ce nu prea se dădea și era pe stoc.
Alături de Camelia Sachetti, corespondenta Europa FM la Giurgiu, am pornit în căutarea eclerului din cofetăriile comuniste, mai exact a gustului pe care îl avea prăjitura în acele vremuri. Și lângă eclerul comunist, dar delicios, așezăm o sticlă de ,,Brifcor” și un pahar de citronadă.
O sticlă de vin bun era monedă de schimb valoroasă pentru alte produse în perioada comunistă. Așa obțineai o bucată de cașcaval sau carne sau recompensai diverse servicii.
Au rămas de poveste „televizoarele cu diagonala de 20 de litri”, canistrele cu vin pe care le obțineai dacă aveai relații… dar și berea la sac…și sticlele de vin din shopuri, destinate exportului și turiștilor străini.
Apoi, de la Sibiu, corespondenta noastră, Lidia Badilă, ne-a spus cum se face că în județ se găseau multe produse ce deveniseră ,,exotice” pentru majoritatea românilor.
Cartușul de Kent deschidea multe porți în comunism – e un lucru știut de toată lumea. Însă, uneori, chiar și cărțile greu de găsit erau un cadou care îți putea rezolva problema.
Am dat o fugă la Techirghiol, loc în care mergeau mulți ,,oameni ai muncii” care își tratau reumatismul în timpul concediilor plătite. Acolo, Liliana Nicolae a cunoscut-o pe tanti Chivuța, veritabil ghid local, care, pe vremuri, a lucrat la fabrica de covoare și i-a făcut lui Ceaușescu, la comanda dictatorului, un covor în care șeful suprem al PCR apărea alături de consoarta Elena la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
În rubrica ,,Poezie urbană”, Vasile Constantin a organizat o repetiție generală pentru un Revelion ca în anii comunismului. Cu un magnetofon, cu șlagărele anilor 70-80 și cu detalii din sufrageriile care deveneau ringuri de dans în blocurile comuniste.
