Romanul ‘Dragostea durează trei ani’ are o teză pe cât de simplă, pe atât de cinică: amorul are un timp de evoluție și disoluție inconturnabil. Trei ani. Sătul până la greață de Anne, splendida lui soție, Marc Marronnier se îndragostește isteric de Alice cea cu picioare lungi. Divorțeaza de Anne (cei trei ani de supraviețuire a dragostei se scurseseră) și reușește, după teribile tribulații, s-o divorțeze și pe Alice. Cu care se căsătorește. Concluzia pulverizează așteptările: barbatul, fiind structural poligam, este nevoit sa zappeze toate femeile pe care le întâlnește.
Dar este doar o carte. Oare dragostea durează doar 3 ani? Duminică, în emisiunea ‘O dimineaţă de milioane’, psihologul Dana Dumitrache vorbeşte fix despre acest lucru.
Un studiu coordonat de Bianca Acevedo, în 2013, a urmărit să afle cât durează dragostea. Oamenii de ştiinţă au realizat un studiu pe 17 persoane, majoritatea trecute de vârsta de 50 de ani, care erau căsătoriţi, în medie, de 21 de ani şi care susţineau că încă se mai iubesc nebuneşte. Creierul fiecărui individ a fost scanat în timp ce acesta se uita la o fotografie în care era surprinsă cea sau cel de care se îndrăgostise şi cu care avea o relaţie.
Rezultatele au fost contrare a aceea ce spuneau psihologii privitor la sentimentul intens de iubire romantică şi anume că dragostea durează doar 18 luni, cel mult trei ani. Mai exact, specialiştii au descoperit că la fel ca la nivelul creierilor oamenilor de vârstă mijlocie s-a constatat acelaşi nivel de activitate cerebrală ca în rândul tinerilor îndrăgostiţi.
Totuşi, a existat o mică diferenţă între cele două grupuri: în rândul îndrăgostiţilor de vârstă mijlocie regiunile din creier asociate cu anxietatea nu mai erau activate, în schimb, activitatea era crescută în zonele asociate cu starea de calm.
Acele căsătorii care durează şi care sunt fericite se bazează pe comunicare, valori împărtăşite, un sistem de susţine solid alcătuit din prieteni şi familie, certuri corecte şi determinare.
