Dumitru Mociorniță s-a născut în august 1885, în satul Țintea din județul Prahova. Provenea dintr-o familie săracă și mai avea încă șase frați. A făcut școala primară în localitarea natală și se spune că a fost trimis în ultima bancă pentru că venea la ore desculț.
Părinții au făcut mari eforturi pentru a-l ține la școală și în plus, Mociorniță le dădea meditații celorlalți colegi. A terminat Liceul Economic din București și nu oricum, ci cu Magna cu Laudae. A luat note mari și la Bacalureat, motiv pentru care a primit o bursă din partea lui I.C. Brătianu, unul dintre cei mai importanți oameni politici ai vremii. Prin urmare, Dumitru Mociorniță a putut să își continue studiile la Școala Superioară de Industie din Paris. Deși sediul instituției se afla în capitala Franței, stagiile de practică se făceau, printre altele, în fabrici din Anglia sau Germania.
După absolvire, s-a angajat la o firmă de comerț din Hamburg și întors în țară, a cunoscut-o pe fiica unui industriaș. Ajutorul pe care avea să îl primească din partea viitorului socru s-a dovedit de neprețuit.
În timpul Primului Război Mondial a luptat pe frontul din Moldova, timp în care Mociorniță a înțeles că Armata Română avea nevoie de bocanci, șei pentru cai sau haine de piele.
Prin urmare, în 1925, a luat un credit de 30 de milioane de lei, cu ajutorul căreia a deschis lângă București o fabrică de încălțăminte și produse din piele. Echipamentele erau aduse din Germania și Marea Britanie și în anii care au urmat, Mociorniță a deschis puncte de desfacere în mai toate orașele mari din România. Creditul a fost achitat în mai puțin de 6 ani și industriașul născut într-o familie săracă plănuia să își extindă afacerea și în alte țări din regiune.
Cel de-al Doilea Război Mondial i-a dat peste cap planurile și în plus, la finele acestuia, comuniștii au ajuns la putere. Mociorniță a fost considerat burgez – exploatator și a avut soartă oricărui om bogat care a refuzat să fugă din România. Ca idee, Dumitru Mociornită făcuse mai multe donații spitalelor din București și chiar înființase unul, dar asta a contat prea puțin pentru comuniști. Dumitru Mociorniță a murit în închisoare în septembrie 1953.
