Dracula Film Festival, un proiect al Asociației Culturale Fanzin, realizat cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, și cofinațat de Consiliul Județean Brașov, va avea loc între 17 şi 21 octombrie, în Braşov, la Centrul Cultural Reduta, Cinemateca Patria și Cinema One. .
Producţii din Israel, România, Norvegia, Reunion, China şi Italia au fost selecţionate în competiţia de lungmetraje a celei de-a șasea ediţii a Dracula Film Festival.
Pentru competiția de lungmetraj au fost înscrise 230 de filme din 57 de țări. Din cele 230 de filme, 6 au fost selectate pentru a concura pentru DRACULA TROPHY 2018.
Care sunt filmele care concurează pentru DRACULA TROPHY 2018
Ioan Big, selecționer Dracula Film Festival, rezumă filmele aflate anul acesta în cursa pentru DRACULA TROPHY.
Vidar the Vampire (Norvegia, 2017 – Comedy, Fantasy, Horror)
În această comedie cu elemente Horror şi acide accente satirice la adresa bigotismului creştin, Vidar (interpretat de regizorul şi scenaristul Thomas Aske Berg – premiul pentru cel mai bun actor la festivalul ‘FilmQuest’, SUA) a ajuns la vârsta de 33 de ani muncind la mica fermă de animale a posesivei sale mame. Sătul de monotonia vieţii la ţară, naivul fecior se roagă obstinat pentru o existenţă vicioasă şi desfrânată, iar Domnul îi îndeplineşte dorinţa transformându-l într-un vampir insaţiabil care îşi satisface poftele carnale într-un mare oraş (Stavanger), în tandem cu cel care l-a transformat şi care pretinde că este Iisus. Are el acum, în ‘Sin City’, tot ce-a visat, atâta vreme cât îşi asamblează povestea retrospectiv, stând culcat pe canapeaua psihiatrului său? Este oare Vidar Haar cu adevărat un vampir sau doar un schizofrenic? Există totuşi o certitudine: originalitatea lui “Vidar the Vampire” rezidă tocmai în combinarea umorului absurd de realist cu specificul suprarealist al tipului de personaj făcut celebru de… Dracula, Prinţul Întunericului.
Fornacis (Réunion, 2018 – Fantasy, Drama, Mystery)
Aparent, “Fornacis” este un road-movie romantic bizar, meditativ şi visceral, în care o tânără îndoliată însoţită de o urnă călătoreşte fără ţintă la volanul decapotabilei sale vintage, alegând mai degrabă să înfrunte temerile induse de necunoscut şi de solitudine decât să reziste asaltului unui trecut dureros în care fericirea îşi vede sensul diluat de suferinţă şi regrete, iar lipsa dragostei şi a pasiunii devine un stigmat ce tinde să ajungă cangrenă… o necroză afectivă. În substanţa sa însă, prin succesiunea de şapte tablouri/capitole tematice, “Fornacis” oferă o experienţă cu puternic impact psihologic a unei incursiuni artistice contemporane pe tărâmul dintre lumi în care, prin intermediul percepţiilor Anyei, trecutul şi prezentul, realitatea şi fantezia, organicul şi mineralul, toate se întretaie pentru a se contopi într-un univers amalgamat pluridimensional creat de Aurélia Mengin în baza sinesteziei atât de dragă unor artişti precum Kandinsky sau Marcel Duchamp.
Lost In Apocalypse (China, 2018 – Action, Drama, Horror)
Film cu zombies atipic aparţinând valului asiatic generat ca reacţie la fenomenul “The Walking Dead”, ce funcţionează ca o punte ridicată pe o simbolistică populară între Vest şi Est. Cineastul chinez Sky Wang, umblat şi şcolit în UK, Canada şi SUA, aplică o mască estetică occidentală (nuanţată în tuşe fine, lipsite de stridenţe) pe o structură narativă ce respectă reţetarul genului unei poveşti… altfel spuse, al cărei tonalitate dramatică omniprezentă (în defavoarea violenţei vizuale gratuite şi repetitive la care renunţă aproape complet) are rădăcinile detectabile în Asia. Pe Wang îl interesează mai puţin începutul şi sfârşitul întregii comunităţi, evitând comentariul socio-politic generic prin care să rişte o supradimensionare greu de gestionat artistic a reflectării crizei, şi speculează exclusiv prin intermediul personajelor din hotel (în sine o locaţie cu valoare metaforică) asupra fricilor şi anxietăţilor individuale şi a consecinţelor lor comportamentale, între sacrificiu şi purul egoism, în lupta (a)morală pentru supravieţuire.
Bodrog (România, 2018 – Mockumentary, Horror, Fantasy)
Bodrogu Vechi, un sat aproape abandonat şi uitat de timp din vestul ţării, este vedeta reală a acestui ‘mockumentar’ independent realizat de un artist pasionat de variile forme de expresie ale Pop culture, arădeanul Mihai Sălăjan (producător de muzică electronică, cineast, creator de B.D.-uri şi de artă multimedia). Aşa zisul documentar, în care universul rural tradiţional românesc dobândeşte trăsături Horror din perspectiva unor tineri atraşi de mirajul unei liniştite rezidenţe estivale deschisă artiştilor din toată lumea, are calitatea formidabilă de a fi conceput cu o aparentă detaşare emoţională de subiect ce permite (auto)ironiei să se facă simţită frecvent, deopotrivă în construcţia narativă (scenariul este semnat de Sălăjan şi de Dr. Ştefan Tiron) şi în inspiratul mix audiovizual (coloana sonoră este compusă de experimentaliştii timişoreni de la Makunouchi Bento), astfel încât întregul demers adie o prospeţime de modernism ludic şi imaginativ din ce în ce mai rar întâlnită în acest gen cinematografic.
Children of the Fall (Israel, 2017 – Drama, Horror, Thriller)
Realizat de Eitan Gafny, autorul Actionerului Horror “Cannon Fodder” (Marele Premiu la ‘Fright Night Film Fest’ din Louisville în 2013), “Children of the Fall” este un hibrid de Slasher şi Thriller psihologic aşezat pe un fundal dramatic asociat cu un puternic comentariu social, a cărui acţiune se consumă în 1973, în ajunul Sărbătorii Yom Kippur, “Ziua Ispăşirii”, când tânăra americancă orfană Rachel Strode (interpretată de Noa Maiman, actriţă şi regizoare de filme documentare) ajunge ca voluntară într-un kibbutz din nordul Israelului, luând în considerare posibilitatea convertirii la iudaism, pentru a constata că nu este primită cu braţele deschise de către toţi ‘localnicii’. Aşa cum nu este nici văduvul fermier Sam (Michael Ironside – “Total Recall”, “Starship Troopers”), considerat ‘an illegal alien’ deşi locuieşte acolo de ani buni. În fiecare an, de Yom Kippur, o parte dintre voluntari dispar din kibbutz. Să petreacă sărbătoarea în familie. Sau nu, căci poate cineva vrea să îi ‘ajute’ în mod brutal să-şi ispăşească toate păcatele.
Rabbia furiosa: Er Canaro (Italia, 2018 – Horror, Thriller, Crime)
Maestrul italian al efectelor speciale Sergio Stivaletti (“Phenomena” – Dario Argento, “Dellamorte Dellamore” – Michele Soavi, “Dèmoni” – Lamberto Bava, “L’imbalsamatore” – Matteo Garrone), revine în scaunul de regizor de lungmetraje Horror/Splatter la 14 ani după al său “I tre volti del terrore” cu o poveste inspirată de crima comisă cu o cruzime greu de imaginat pe 18 februarie 1988 de către ‘Er canaro’ (porecla frizerului de câini şi traficantului şi dependentului de droguri Pietro De Negri), rămasă în analele poliţiei romane ca “Delitto del Canaro”, când l-a torturat şi mutilat timp de aproape şapte ore pe amicul său abuziv, fostul boxer Giancarlo Ricci. Dincolo de regalul Gore şi de baia de sânge aşteptată (filmul se bazează pe versiunea negată de autopsia oficială), Stivaletti suprinde prin modul nuanţat în care, folosindu-se de mitologia urbană (din periferiile Romei contemporane), defineşte legătura emoţională bolnăvicioasă între doi bărbaţi aflaţi în criză de identitate, pendulând antagonic între postura de victimă şi cea de torţionar.
