Ministerul Educației a publicat, zilele trecute, în Monitorul Oficial noul Cod de Conduită pentru universități. Prevederile acestuia interzic promovarea simbolurilor și imaginilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, precum și discursul instigator la ură. Marius Cazan – cercetător în cadrul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel” – și profesorul de filosofie Doru Căstăian au fost invitații lui Marcel Bartic în emisiunea „Academia Europa FM” unde au încercat să afle de ce a fost nevoie de un astfel de document.
„Este interzisă promovarea simbolurilor identitare, imaginilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, precum și cultul persoanelor acuzate de genocid. Universitățile au responsabilitatea să asigure un mediu fără stereotipuri, intoleranță și discriminare și să combată xenofobia, radicalizarea și discursul instigator la ură”, se arată în documentul Codului de Conduită pentru universități, publicat zilele trecute în Monitorul Oficial.
Marcel Bartic: Foarte interesant este Articolul 5 al acestui document prin care este prevăzut faptul că universitățile trebuie să ia măsuri pentru a preveni și identfica astfel de fapte înainte ca acestea să devină o problemă pentru instituția de învățământ superior. Cu alte cuvinte, oricine remarcă astfel de derapaje poate sesiza comisia de etică a universității. Publicarea acestui cod de conduită vine pe fondul unei recrudescenței atitudinilor antisemite și a promovării persoanelor sau organizațiilor politice vinovate de genocid sau crime de război. Nu cred că vă spun o noutate, astfel de lucruri s-au întâmplat inclusiv de la tribuna Parlamentului și iată că acum Ministerul Educației își propune măcar limitarea acestui fenomen în universități.
Marius Cazan, despre antisemitism: „E mai curând, cred eu, un trend care nu este specific României, dar care își găsește o gazdă și în societatea românească”
Marcel Bartic: De ce a fost nevoie de acest document? Ne-am aștepta ca mediul universitar să fie totuși ferit de astfel de atitudini. Ce se întâmplă în universități de a fost nevoie ca Ministerul Educației să adopte un astfel de document?
Marius Cazan: „Nu-mi dau seama dacă eu sunt cel mai în măsură să vă spun ce se întâmplă în universități pentru că fiecare universitate are parte de tot felul de organisme, mecanisme de observare a propriilor evoluții fie că vorbim de chestiuni și teme mai generale, fie că vorbim despre fenomene sau dezvoltări sociale complicate cum ar putea fi cele prevăzute și abordate în Codul acesta de Conduită pe care l-ați menționat mai devreme.
Dacă vorbim ceva mai amplu, ceva mai aplicat, despre ce se întâmplă în societatea românească, așa este: pare cumva că de câțiva ani încoace și cu atât mai puternic de jumătate de an încoace sunt din ce în ce mai multe tipuri de manifestări care aparțin acestui fenomen istoric deja al antisemitismului, manifestări cu caracter antisemit, manifestări care își propun să stârnească ură îndreptată împotriva evreilor. De ce se întâmplă mai mult în ultimii ani? Nu știu, poate încercăm să aflăm împreună. E mai curând, cred eu, un trend care nu este specific României, dar care își găsește o gazdă și în societatea românească”.
Marius Cazan, despre Codul de Conduită: Nu se vrea un document extrem de rigid și autoritar
Marcel Bartic: Nu pot să nu fac legătură între adoptarea acestui Cod de Conduită și evenimentele din urmă cu câteva luni. Citeam la un moment dat că un așa-zis istoric de undeva din Botoșani, mare fac al lui Ion Antonescu, un om care justifica inclusiv crimele legionarilor, care își publica o carte. Avea posibilitatea de a-și expune ideile în nu știu ce simpoziane. Și, din nefericire, unul dintre universitarii ieșeni gira prin prezența lui și valida cumva toate lucrurile acestea în cadrul unor evenimente așa-zis culturale. Și acest Cod de Conduită vine cumva să limiteze sau nu știu… întreb, credeți că va putea limita astfel de manifestări?
Marius Căzan: „Eu cred, mai curând, că documentul acesta e un fel de invitație pe care Ministerul o oferă către instituțiile de învățământ superior, către universități unde sunt enunțate o serie de principii, mai curând, de bun simț. Nu se vrea – sau cel puțin așa am citit eu – un document extrem de rigid și autoritar, o normă legală dacă vreți pe care instituțiile trebuie să o respectă și să o impună la literă”.
Doru Căstăian: „Cred că cei de la Minister ar trebui să explice de ce a fost nevoie exact în acest moment de un document care ar fi trebuit să fie evident prin premisele și limitele pe care le impune”
Marcel Bartic: Care sunt cauzele care au dus la adoptarea unui astfel de document? Nu ar fi trebuit să fie de la sine înțeles că antisemitismul, rasismul, apologia unor persoane acuzate de crime de război nu au ce căuta din oficiu într-un spațiu educațional.
Doru Căstăian: „E o întrebare la care îmi e foarte greu să răspund. Acum, sincer să fiu, în toți anii de când lucrez ca profesor în sistemul de educație, recunosc că am primit rareori un răspuns la întrebarea de ce face Ministerul Educației un anumit lucru. Pentru că rareori crearea unor acte, mai ales a unor acte normative, a venit cu niște explicații care să fie coerente, care eventual să se lege de o viziune.
Cred că cei de la Minister ar trebui să explice de ce a fost nevoie exact în acest moment de un document care, așa cum spuneai, Marcel, ar fi trebuit să fie evident prin premisele și limitele pe care le impune. Apoi, există o legislație națională care se aplică din câte știu inclusiv în universități. Asta naște o nouă întrebare: de ce este nevoie de un nou cod care probabil că dublează legislativ pe ici, pe colo niște lucruri. Iar în al treilea rând, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este de ce un astfel de cod, care poate fi util sau inutil, poate fi salutar sau nu, e o chestie de discutat – de ce nu a fost obiectul unor dezbateri mult mai largi și mai transparente?”.
Urmărește aici întreaga emisiune „Academia Europa FM”
Sursa foto: Shutterstock
