O serie de documentare remarcabile, care explorează viziuni diferite ale regizorilor asupra propriei meserii și aduc un omagiu artei cinematografice, vor fi reunite într-o secțiune specială intitulată “Cinema, Mon Amour”, la Festivalul Internațional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie).
Cele peste zece filme din program vorbesc despre cinema din multiple perspective, unele de-a dreptul neașteptate: de la filme cult sau curente cinematografice la regizori sau actori celebri; de la figuranți la fanii în stare de orice pentru eroul favorit; de la mecanismele turnajului și jocurile de putere de pe platoul de filmare, la sălile și arhivele de cinema. Și, nu în ultimul rând, despre felul în care uneori filmul afectează viața reală.
Impactul filmului asupra vieților oamenilor de rând este studiat în “Once Upon a Dream: A Journey to the Last Spaghetti Western” (r. Tonislav Hristov, prezent la TIFF în 2014 cu Soul Food Stories), un basm modern despre speranțele hrănite de visul hollywoodian ale locuitorilor orășelului Tabernas din deșertul Spaniei unde s-a turnat Lawrence al Arabiei.
“The Wolfpack”, debutul regizoarei Crystal Moselle (Marele Premiu al Juriului la Sundance 2015), spune povestea incredibilă a șase frați care au trăit 14 ani izolați de societate într-un apartament din Manhattan și a căror singură realitate este colecția de filme pe care o reproduc cu fidelitate între patru pereți.
“Hitchcock / Truffaut” (r. Kent Jones), prezentat în premieră la Cannes 2015, are la bază înregistrarea originală a întâlnirii marcante dintre François Truffaut și Alfred Hitchcock din 1962 și cartea de conversații despre arta regizorală ce a rezultat, o veritabilă Biblie cinematografică. Mărturiile unor regizori cinefili precum Martin Scorsese, David Fincher sau Wes Anderson vin să susțină impactul cărții lui Truffaut și influența lui Hitchcock asupra regizorilor actuali.
“I Don’t Belong Anywhere: The Cinema of Chantal Akerman” (r. Marianne Lambert) analizează cele peste 40 de filme din cariera renumitei regizoare belgiene recent dispărute dintre noi și originile limbajului său cinematografic.
Construit din înregistrări filmate de actrița însăși cu o cameră de 16 mm, fragmente de jurnal, scrisori și imagini de arhivă, și narat în suedeză de Alicia Vikander, documentarul “Ingrid Bergman: In Her Own Words”, in regia lui Stig Björkman (FOTO) explorează personalitatea complexă din spatele imaginii actriței suedeze. Fascinantul “Helmut Berger, Actor” (r. Andreas Horvath) e un portret deranjant de intim al personalității dificile a actorului Helmut Berger (71 de ani), fostă muză și iubit al regizorului Luchino Visconti.
“Doomed Beauty” (r. Helena Třeštíková) urmărește povestea tragică a actriței cehe Lida Baarová, cunoscută pentru frumusețea ei și relația amoroasă cu Joseph Goebbels.
“For the Love of a Man”, regizat de Rinku Kalsy și prezentat la Veneția în 2015, are ca subiect fanatismul din jurul personalității lui Rajinikanth, un actor indian de 64 de ani idolatrizat de pătura cea mai săracă a societății. A Flickering Truth, în regia lui Pietra Brettkelly, este un documentar tulburător despre cinefili împătimiți care au restaurat mii de ore de material din trecutul cinematografic al Afganistanului, după trauma regimului taliban. Fury of The Demon este o anchetă captivantă care pornește pe urmele filmului omonim din 1897 al lui Georges Méliès, supranumit „cel mai mortal film făcut vreodată”. Legenda spune că vizionarea lui îi face pe spectatori violenți.
“50 Days in The Desert” (r. Fabrizio Maltese) documentează turnajul de 7 săptămâni în deșertul Sahara al filmului The White Nights (r. Joachim Lafosse, cel mai bun regizor la Festivalul de la San Sebastian în 2015) și examinează dinamica relațiilor interpersonale care se creează pe platoul de filmare și rolul de manipulator al regizorului. În cel mai recent documentar al său, epicul și emoționantul It All Started at the End, regizorul-cult Luis Ospina îndreaptă camera în trecut, înspre rădăcinile sale în grupul Cali, colectivul de artiști columbieni care a revoluționat arta, cinematografia și literatura, în timp ce țara era acaparată de narcoterorism și război de gherilă în anii ‘70 și ‘80.
Filmul care dă și titlul secțiunii, “Cinema, Mon Amour” (r. Alexandru Belc), reunește poveștile din spatele cinematografelor de stat abandonate din România, prin intermediul protagonistului Victor Purice, un adevărat Don Quijote care a luptat zilnic pentru salvarea sălii Dacia Panoramic din Piatra Neamț.
