Dinu Lipatti, cel mai mare pianist român, a fost un “copil minune al muzicii”, dovadă că a început să compună, în joacă, pe când avea doar 5 ani.
Constantin Lipatti, alintat “Dinu”, s-a născut în 1917, într-o familie iubitoare de muzică. Tatăl său era diplomat de carieră însă și un talentat violonist. Mama lui Dinu Lipatti cânta la pian, în vreme ce despre unul dintre bunici se știe că era un bun cântăreț de flaut și chitară. Și foarte important, naș de botez i-a fost nimeni altul decât George Enescu.
Micul Dinu obișnuia să stea pe genunchii mamei sale când aceasta cânta la pian și la 4 ani, învățase deja un preludiu de Bach. Îl ascultase iar și iar, așa că Dinu a început să îl cânte la rândul lui, după ureche. Mai mult de atât, cam tot pe atunci, începe să compună, deși nici măcar nu știa notele muzicale.
Compozițiile copilului de 5 ani poartă nume că: “Hora Iaurtului”, “Cearta din bucătărie” sau “Discuție în casă”.
Au fost notate de către primul profesor de pian pe care l-a avut Dinu Lipatti, iar caietul cu cele 8 melodii se află la Biblioteca Academiei. Tot când avea 5 ani, debutează pe scena Ateneului Român în cadrul unui concert de binefacere, înterpetând o parte dintre compozițiile proprii și alte câteva de Bach.
La 11 ani, Dinu Lipatti este primit la Conservator și dacă asta vi se pare o performanță, trebuie să știți că a fost admis direct în anul 3. După ce termină în timp record Conservatorul, participă la un concurs de interpretare la Viena, la care, spre surpinderea multora, obține doar locul al doilea. Printre cei care consideră că Dinu Lipatti a fost nedreptățit s-a numărat și pianistul francez Alfred Cortot . Cum tot răul a fost spre bine, acesta l-a invitat să își continue studiile la Paris, alături de mari nume ale muzicii.
Până la începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Lipatti era unul dintre cei mai celebri pianiști ai Europei. Pentru a scăpa de ororile războiului, Dinu se refugiază în Elveția. Acceptă să devină profesor la Conservatorul din Geneva, însă această activitate nu îi aducea prea multă bucurie. Într-o scrisoare, Dinu Lipatti spunea.. “
„Am convingerea că sunt un pedagog prost, căci propun în loc de a impune şi asta nu dă rezultat decât cu elevii rari, care-şi înţeleg interesul şi mă urmează“.
Odată cu stabilirea în Elveția, starea de sănătate a pianistului începe să se deterioreze. Este diagnosticat cu leucemie și printre cei care s-au oferit să-l ajute cu bani pe Dinu Lipatti s-au numărat muzicieni ca Yehudi Menuhin sau Igor Strawinski. Tratamentul a reușit doar să amâne sfârșitul pentru o scurtă perioadă de timp și Dinu Lipatti s-a stins la numai 33 de ani, în timp ce asculta la radio un cvarter de Beethoven.
