Cînd s-au trezit cu ANAF la ușă ziariștii Rise Project lucrau la un articol care ar dovedi că, printr-o ambuscadă de tip „Marțea Neagră”, PSD a deturnat legea de organizare a celei mai controversate structuri de informații din România: Direcția Generală de Protecție Internă, adică departamentul de informații al Ministerului de Interne, mai cunoscut ca “Doi și-un sfert”.
Serviciul a rămas exclusiv sub autoritatea ministrului de Interne, după ce un punct esențial în lege a fost schimbat pe ascuns.
Au dispărut, astfel, avizul CSAT și ierarhizarea militară.
Ministrul Carmen Dan, șefa absolută a DGPI după promulgarea legii, a fost consiliera lui Liviu Dragnea la Consiliul Județean Teleorman.
De ce consideră jurnaliștii importantă aceasta mențiune ?
Pentru că același serviciu a monitorizat ceea ce ziariștii Rise numesc organizația “Dragnea” în 2011.
Astfel, RISE publică un raport secret despre oamenii și banii șefului PSD – raport care se află acum în arhiva DGPI.
Operațiunea ar fi vizat afacerile cu bani publici ale grupării, zeci de licitații, controlul real al firmei Tel Drum, lucrări fictive, donații suspecte la partid, cercuri relaționale și de influență.
Documentul clasificat obținut de RISE arată că, inițial, Tel Drum a fost preluată fraudulos de Liviu Dragnea de la stat.
Apoi, timp de peste un deceniu, acesta și-ar fi atribuit majoritatea contractelor publice de asfaltare și deszăpezire prin intermediul unor licitații trucate.
Iar unele dintre lucrări ar fi fost fictive.
Documentul îl identifică încă din primele rânduri pe Liviu Dragnea ca fiind „deținătorul majoritar al acțiunilor la purtător de la SC Tel Drum SA”.
„Acțiunile la purtător” sunt certificate anonime. Oricine deține această hârtie, care specifică un anumit procent din acțiuni, are drept de proprietate asupra unei firme.
Când se mișcă hârtia, se schimbă patronul. Nu există birocrație, totul rămâne secret – precizează jurnalistii
La vedere, însă, de corporația Tel Drum se ocupă prietenii lui Dragnea din tinerețe.
Ei sunt cei care apar în acte.
Sunt trecuți în revistă oamenii de bază ai șefului PSD: afaceristul Marian Fișcuci, fostul deputat Adrian Simionescu, cumnatul lui Dragnea – Florinel Marinaș, fostul președinte al Companiei Naționale de Drumuri – Cristian Duică, directorul general al Tel Drum – Petre Pitiș, funcționari de la Fisc și jurnaliști locali.
Despre firmele cu acțiuni la purtător a vorbit și sociologul Alin Teodorescu, potrivit căruia explicația pentru averile mari ale unor politicieni stă în legea privind acțiunile la purtător nenominale.
Ar fi 350 de astfel de firme cu acțiuni la purtător, între care și Teldrum, a spus Alin Teodorescu, pentru Digi 24.
Acesta a adăugat că, dacă va fi modificată legea, atunci proprietarii acestor 350 de firme, care rulează aproximativ 1% din bugetul României în fiecare an, ar trebui să-și declare proprietatea și atunci ar putea fi cunoscuți.
Conform Rise Project, ofițeriă DGPI au monitorizat și alte afaceri ale familiei Dragnea, precum o tranzacție subevaluată între soții Bombonica și Liviu, cu hotelul Turris din Turnu Măgurele.
Și, odată cu asta, ofițerii de informații au aflat un modus operandi.
Fostele active de stat, înstrăinate pe nimic în cercul Dragnea, generau evaziune fiscală.
Valori reduse, deci taxe mici.
Raportul citat de Rise Project scoate la lumină și zorii prieteniei dintre președinții de azi ai Parlamentului, Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu : în 2005, premierul Tăriceanu de atunci i-a dat 257 de miliarde de lei vechi lui Liviu Dragnea, aflat la conducerea Consiliului Județean Teleoman, pentru un pod afectat de inundații pe care tocmai îl reparase firma Tel Drum.
A fost însă o lucrare fictivă, scriu ofițerii DGPI.
Banii fiind dați într-un caz de forță majoră, asta a permis negocieri cu o singură sursă, evitarea lictațiilor publice, până când fondurile au ajuns la Tel Drum – constatau ofițerii DGPI.
Despre raportul DGPI își amintește Liviu Popa, fostul șef al Poliției Române în perioada 2010 – 2012.
Acesta i l-a trimis acum 6 ani comisarului Iulian Ciorobescu, comandantul de atunci al Poliției din Teleorman.
Raportul din care Rise Project publică acum ample fragmente a fost, însă, îngropat instituțional, fără efecte judiciare.
Până când cineva l-a scurs din sistem.
