De la 1 ianuarie 2014, orice cetăţean din Uniunea Europeană poate cumpăra terenuri agricole oriunde în România, fără restricţii – în afara unei zone de excludere care e de până la 20 de kilometri de graniţă, iar asta abia la cererea Ministerului Apărării.
Suntem foarte deschişi, din acest punct de vedere, prin comparaţie cu alte ţări ale Uniunii.
Potrivit site-ului gândeşte.org, în Germania străinii pot cumpăra terenuri doar dacă plătesc taxe în Germania şi dacă respectă o grămadă de reglementări complicate.
În Franţa poţi deţine pământ dacă eşti străin, dar nu poţi face orice pe terenul respectiv.
În Polonia trebuie să ai deja 12 ani de rezidenţă în ţară ca să poţi cumpăra teren – iar terenul respectiv trebuie să fie la minimul 150 de km de graniţă.
În Ungaria, e mai simplu – premierul ungar Viktor Orban a anunţat că pământul ungar nu va fi deţinut de unguri şi că toţi cei care vând pământ străinilor o să fie băgaţi la închisoare.
Asta nu-i împiedică însă pe guvernanţii de la Budapesta să declare că guvernul maghiar ar putea cumpăra pământ în Transilvania, ca să-l dea la lucrat unor tineri… probabil maghiari, presupunem.
Declaraţia aceasta, făcută săptămâna trecută de unul dintre membrii amsadadei ungare la Bucureşti, a stârnit ceva emoţie, fireşte. Ungurii au negat că ar fi existat declaraţia respectivă după ce ea a fost publicată de presa română. Timp de aproape 100 de ani, între 1840 şi 1948, diferite organizaţii sioniste au cumpărat terenuri în Palestina, în beneficiul unor evrei din toată lumea, programatic şi insistent. Totuşi, în ciuda acestui efort susţinut, la crearea statului Israel nu acumulaseră mai mult de 6% din suprafaţa totală a ţării.
Tema propusă de Monica, Vlad şi George a adunat în direct un număr impresionant de interlocutori, unii dintre ei având o părere formată pe baza unor informaţii incomplete de la prieteni sau din presă, ceea ce a încins şi mai tare dezbaterea.
Este o idee bună sau o idee rea ca străinilor să li se permită cumpărarea de terenuri româneşti fără nici o restricţie?
