Ceva ne face să credem că toți primarii Bucureștiului sunt pasionați de istorie. Altfel nu se explică de ce în buricul Capitalei, la câteva sute de metri de Universitatea București, se află și în anul 2021 o stradă neasfaltată.
După cum arată, cineva a încercat s-o amenajeze cândva, dar aproape sigur, asta se întâmpla într-un trecut îndepărtat.
Din loc în loc, prin valurile de pământ și praf, mai ies la suprafață pietre de râu! Semn că la un moment dat, autoritățile au încercat să amenajeze strada.
Victor Marin a fost acolo, împreună cu Alexandru Vîlvoi, președintele Asociației România Fără Gropi.
Mă aflu la vreo 2 minute de stație de Metrou Universitate. Așadar, chiar în centrul Capitalei, pe o stradă care numește Nicolae Mavrogheni. Nu știu dacă auziți… Nisip foarte fin. Sunt vreo două, trei degete. Dedesubt e pământ. Din loc în loc în loc, probabil că a fost piatră cubică. În alte locuri, văd pietre de râu, cum e acest bolovan. Imaginați-vă când se mai folosea piatra de râu la amenajarea străzilor din București. Pe scurt, strada Nicolae Mavrogheni nu este asfaltată. E singura de acest fel din centrul Bucureștiului. Waze-ul te redirectioneaza pe strada aceasta din când în când, dar pe timp de ploaie, nu cred că e o idee prea bună.
Să nu vă imaginați că cei care locuiesc în zonă nu ar vrea ca asfaltul să ajungă și pe strada lor. Nu de alta, dar locuiesc în centrul unei capitale europene, în anul 2021.
– A fost vreodată altfel? A încercat vreun primar să o asfalteze?
– Nu, nu. Doar dânsul, de aici, de câte ori a scris la Primărie! Vecinul de deasupra.
– Dar știți ce i-au răspuns cei de la Primărie?
– Nu știu…
L-am chemat să vadă strada încremenită în timp și nepăsare pe Alexandru Vâlvoi, de la Asociația România Fără Gropi.
– Alexandru Vâlvoi de la “România fără Gropi”, suntem în “Bucureștiul fără Asfalt”.
– În mijlocul Bucureștiului, mai exact.
– Strada se numește Nicolae Mavrogheni, domnitor fanariot de secol 18. Tehnologia de amenajare a străzii era la fel și atunci. În intersecție se vede ceva piatră cubică și lângă gura de canal, au pus un metru pătrat de asfalt.
– Da. Când au băgat canalizarea, au aruncat și o mână de asfalt, dar doar atât. Strada are vreo 150 de metri lungime. Nu are nici trotuare. Dar poate primarii au vrut să o păstreze ca stradă de patrimoniu. Să vădă generațiile viitoare cu arată o stradă de secol 18.
– Hai să facem o chestie. Am pornit Google Maps și scriu U-NI-VER-SI-TATEA București… E la 290 de metri. Ce vrei să mai căutăm?
– Hai, Primăria Capitalei! Că ar trebui să asfalteze aici. Cred că e la 1 kilometru, sau 1 kilometru jumate.
– Nu cred că e un kilometru… Am câștigat! Sunt 900 de metri până la Primărie. Nici măcar un kilometru până la instituția care trebuie să asfalteze aici. Dar eu mă întreb cum arată locul ăsta când plouă sau ninge.
– Bine că nu locuim aici. Sigur nu este cea mai drăguță stradă pe care să te plimbi pe jos. Și nici cu mașina, evident. Sunt alte zeci de străzi în București care nu au asfalt, dar sunt la periferie. Acolo, să zicem că există o scuză. Poate se mai și construiește câte ceva și nu au asfaltat încă. Dar pentru o stradă din mijlocul Bucureștiului nu există scuză. Dacă nu e asfaltată, măcar să fie o piatră cubică îngrijită.
– Asta e piatră cubică de dinainte să ne naștem noi!
– Nu! Astea sunt pietre de râu!
– Ah, da. Nu au formă cât de cât egală și o oarece orientare.
– Sunt puse de un edil al Bucureștiului, cândva…
– Ca să nu zicem că le-a pus un domnitor…
– Da! Poate chiar Vodă Mavrogheni. Poate chiar el a amenajat această stradă. De altfel, este unul dintre primii domnitori care a încercat ceva ce astăzi s-ar numi rețea de apă.
– Da, chiar dacă doar pentru câțiva boieri… Asta era situația atunci, dar și acum, pe lângă București, sunt localități fără canalizare.
– Făcând un rezumat, dacă s-ar apuca de treabă serios, în cât ar fi asfaltată strada? – Într-o zi! Are 150 de metri.
– Deși, cred că exagerezi un pic…
– Să vină dimineața, la 7, și să lucreze, serios, până la apusul soarelui. Nu e o problemă de nerezolvat sau care să necesite studiu de fezabilitate…
– Eh… care să dureze 1-2 ani și să rezulte o hârtie care să spună că e nevoie de asfalt pe strada asta..
Strada Mavrogheni este specială pentru că se află în buricul Capitalei. Dar nu e nici pe departe singura neasfaltată din București. Jurnaliștii de la Libertatea au identificat 60 de străzi cu pământ sau pietriș, dar atenție! E vorba doar de străzi care țin de Primăria Generală, nu și de primăriile de sector! Vi se par multe? Chiar sunt! Dar până la urmă, România are și două Drumuri Naționale de pământ.
