Probabilitatea ca un număr semnificativ de școli să treacă din nou la cursuri on-line crește de la o zi la alta. Și spun experții în educație, copiii vor acumula și mai multe carențe educaționale sau comportamentale.
Dar școala on-line pe termen lung mai are și alte efecte negative, pe care puțini le bănuiau la începutul pandemiei. Pentru că în timpul cursurilor on-line elevii stau pe jos, în pat, pe burtă, într-o parte, sprijiniți pe o mână și cam în orice altă poziție decât cea în care ar sta în bancă, tot mai mulți dintre ei ajung să facă fizioterapie.
Pe lângă dureri de spate și gât, cei din clasele primare ajung chiar să aibă probleme respiratorii din cauza poziției incorecte.
Și apropo… Cunoașteți vreun elev care a învățat să scrie de mână în ultimul an? Dacă da, dictați-i un text oarecare. De preferat, unul scurt. Pentru că cel mai probabil, îl va scrie cu mare greutate. Și la fel de probabil, nu o să-i înțelegeți scrisul.
Ascultați un reportaj de Victor Marin.
– Fiica mea are 14 ani. E în clasa a 9-a. Am început școala cu prezență fizică, dar între timp, am trecut deja în on-line. Anul trecut a fost în majoritatea timpului în on-line și asta a avut consecințe asupra posturii dar și a excesului ponderal. Fiind acasă, e tentată să ciugulească mereu ceva. Are frigiderul la îndemână.
Am întâlnit-o pe doamna Ana la un cabinet de fizioterapie. Pentru a-și îndrepta spatele, fiica ei face tot felul de exerciții. Aproape sigur, de vină este poziția în care stă în fața laptopului cel puțin 6 ore pe zi.
– De cele mai multe ori, am surprins-o în pat sau în fotoliu în timpul orelor.
– În pat pe spate?
– Da. Și pe spate. Și într-o parte. Și pe burtă. Stă în tot soiul de poziții neindicate.
– Dumneavoastră ați intervenit, dar tot au apărut probleme…
– Da, dar nu pot să o supraveghez tot timpul. Mă mai duc și eu la muncă. Când o văd, corectez.
– Și profesorul, iertați-mă că întreb, nu își dă seama că fata stă pe spate, în pat?
– Uneori, da. Alteori, nu. Mulți stau cu camerele închise și le deschid doar când li se adresează profesorul. Și atunci, stau mai corect, să zicem. Dar în afară de asta, poți să pui camera foarte aproape și profesorul să nu își dea seama cum stai tu, de fapt.
De altfel, mai toți fizioterapeuți spun că niciodată nu au tratat atât de mulți copii. O ascultăm pe Elena Căciulan, președinta Colegiului Fizioterapeuților din România.
Vin foarte mulți copii la noi. Părinții spun că stă cu un umăr mai sus. Sau că e cocoșat. Sau că duce burta înainte. Și de foarte multe ori, că nu ține corect creionul în mână. Asta pentru că nu mai este copilul la școală.
Și acum, sincer, cum ar putea să învețe să scrie un copil de clasa întâi, de la o învățătoare aflată de partea cealaltă a ecranului?
– La modul concret, cum stau copiii în timpul orelor on-line? Mă gândesc că îi întrebați.
– Stau turcește. Sau întinși pe burtă, pe covor, și scriu așa. Au poziții tot mai ciudate.
– Dar dacă stai pe burtă, pe covor și scrii mult timp, nu ajungi să te doare gâtul? E o poziție incomodă.
– Ba da. Au dureri la nivel cervical din cauza poziției. Mereu îi întreb cum au stat și cum au stat.
– Dar ați observant și dumneavoastră cei care au stat mult timp în on-line nu prea mai știu să scrie?
– Aș vrea să vedeți un copil care are dificultăți în a ține creionul în mână. Și ce efort face ca să scrie. Stă cu limba scoasă, o mușcă…
– E un efort psihic.
– Da, este. Dar copiii ăștia scriu cu toate articulațiile.
– Nu doar cu mână.
– Nu scriu din umăr, ca să mă înțeleagă toată lumea.
– O postură incorectă în care copilul stă mult timp nu poate duce și la probleme respiratorii?
– Ba da. Dacă stă cum stați dumneavoastră acum, cu trunchiul aplecat în față mult. Noi avem aici un mușchi, numit diafragmă. În poziția asta, îl blochez. Așa că musculatura abdominală se înmoaie, devine flască. Și respirația devine superficială.
– Acuma, nu că am vrea așa ceva, dar e foarte posibil ca un număr mare de elevi să treacă în on-line în perioada următoare. M-aș bucura să mă înșel. Ce sfaturi le dați părinților și profesorilor?
– Știți ce aș face eu dacă aș fi profesoară? Cu mențiunea că trebuie să am toate camerele copiilor deschise. La un moment dat, le-aș spune: “Hai, toată lumea să facă două genoflexiuni. 3 rotații stânga-dreapta. Mișcăm mâinile. Gata. Acum înapoi la lecție”. Poate să dureze și un minut, dar i-aș scoate din letargie.
– Chiar dacă ați preda matematică?
– Absolut.
– Și părintele ce să facă?
– Să aibă copilul un scaun corect. Să aibă un birou corect. Și să stea să îi spună cum să stea corect. Să își corecteze. Copilul. Dar corecția să nu fie una dură. “Iar nu stai bine!”. Nu așa. Părintele să își ia un scaun și să fie un exemplu pentru copil. Să îi spună: „Nici mie nu mi-e ușor, dar uite, o jumătate de oră stăm împreună în poziția corectă.”.
– Corectându-și copilul, își va face bine sieși.
– Și lui. Sigur că da. Așa este.
