România e în fața unui nou record negativ – a ajuns la cea mai mare creștere a numărului de emigranți dintre țările europene, după 1990.
Unul din patru medici a ales deja să lucreze în străinătate și tot mai mulți studenți plecați să învețe în afara țării decid să nu se mai întoarcă.
Vă spunem în această săptămână poveștile câtorva dintre cei care ne ascultă de departe. Sunt românii cu adresa în străinătate, dar cu gândul tot acasă, în România.
Alexandru a pus statul la încercare. În 2004 a votat de trei ori, în 2009 de cinci, la același scrutin. Și-a anulat de fiecare dată votul, dar a vrut să demonstreze că frauda e la îndemână. S-a autodenunțăat, apoi a așteptat ca statul să învețe să se apere. Doar că statul n-a făcut-o.
Alexandru muncește în Germania și nu e încă sigur că are la ce să se întoarcă acasă.
Vile noi, dar care rămân goale. Copii care abandonează școala, chiar dacă nu-și urmează părinții, spitale în care unul din patru posturi este vacant și fără perspectivă de ocupare. Așa s-ar putea rezuma efectele migrației din ultimii 28 de ani din România, descrise amănunțit într-un raport publicat de Banca Mondială.
Statistic, numărul românilor plecați în străinătate e încă incert – între 3 și 5 milioane, potrivit unor estimări sau 3,6 milioane, din calculele Organizației Națiunilor Unite. Mai relevant este însă faptul că peste două milioane și jumătate dintre ei sunt tineri și înseamnă deja 20% din populația activă a României.
Alexandru Grama a plecat în 1999, în Germania. Era agent de pază în București și abia strângea un salariu din două joburi. Avea 25 de ani și nicio perspectivă. Doar puterea de a-și schimba viața.
Printr-o firmă din Germania, a dat de patronul unui abator. Un sas pălecat în urmă cu 30 de ani din Cluj.
„L-am găsit pe internet, l-am contactat telefonic și într-o săptămână am plecat în Germania. Trei sute de români lucrăm la acest abator, la Straubing. 90% suntem români. Oricum, mi-a fost greu când am plecat. Lași în urmă casă, părinți. Într-adevăr, la ei sunt taxe, plătești taxe, dar când e vorba de sănătate, de exemplu, nu există să mergi la medic să pui plicul în buzunar”, povestește Alexandru.
După 19 ani în străinătate, Germania a rămas „la ei”, iar România încă „acasă”. Cu banii câștigați, Alexandru a început să vadă lumea. Merge în vacanță de două ori pe an, un vis în care nu se închipuia în 1999.
Germania e a treia în topul celor 5 țări pe care românii le aleg, mai ales pentru siguranța pe care viața de acolo ajunge să le-o dea.
Majoritate s-au stabilit în Italia și în Spania. Tot mai mulți merg spre Statele Unite și în Marea Britanie. Cât despre motivele plecării lor, temporare sau definitive, românii invocă în general aceleași nemulțumiri – deciziile politice și lipsa meritocrației.
Alexandru Grama a pus statul român la încercare în 2004, apoi în 2009. De fiecare dată, statul român a eșuat. Întors acasă la alegeri, a votat multiplu, apoi s-a autodenunțat. Previzibil, frauda a trecut ca și cum n-ar fi existat. A lăsat, totuși, în urmă o criză – de încredere.
„Am fost cetățeanul care a votat de trei ori, m-am autodenunțat și le-am arătat cum se pot frauda alegerile. Nu s-a întâmplat nimic. La noi nu se va termina corupția niciodată”, spune românul plecat în Germania.
Alexandru Grama s-a întors pentru mitingul diasporei. Definitiv, n-ar face-o încă. Ca el, sunt cu zecile de mii.
Un sfert dintre românii plecați au studii superioare, demonstrând că exodul creierelor nu e doar un mit.
Consecințele se văd cel mai bine în spitale, unde locurile de muncă rămase neocupate sunt duble față de restul economiei. Din 1991, valul medicilor care emigrează a crescut de nouă ori. În același timp, numărul studenților care învață în universități europene s-a dublat în ultimii 16 ani și depășește azi 30.000. Tot mai puțini plănuiesc să se întoarcă.
