Deși în România gradul de discriminare sexuală este mai redus decât în vestul Europei, unele fenomene încă persistă și port fi explicate într-un singur fel.
Pentru joburile de răspundere, pentru cele de conducere sau control, în România sunt preferați în continuare bărbații. Așa se și explică faptul că, deși doamnele fac mai des o facultate, sau o specializare mai înaltă decât domnii, câștigă pe medie mai puțini bani.
În același timp, excluderea de la anumite activități, dar și gradul mai mare de specializare fac ca doamnele să fie predominante în Administrația Publică, în Sănătate și în Învățământ.
Dacă n-ar fi Forțele Armate și Poliția, unde bărbații sunt mai numeroși, atunci s-ar putea vorbi de un sistem bugetar în care mai mult de trei sferturi sunt femei.
Fenomenul este cu atât mai interesant cu cât, vă spuneam, pe funcțiile cheie tot bărbații sunt mai frecvent întâlniți. Cu unele excepții notabile, dar totuși excepții, atât instituțiile publice, dar și marile companii, sunt conduse de bărbați, iar în afaceri numărul domnilor este de aproape patru ori mai mare decât cel al doamnelor.
De ce în politică, în afaceri, în viața publică sau privată ai alege un domn, iar nu o doamnă? Statistic, doamnele sunt mai specializate și par mai pregătite să ne conducă.
De ce ai prefera un șef, iar nu o șefă, un primar, iar nu o primăriță, un președinte, iar un o președintă?
