Cum vineri am dat Deșteptarea în direct din Salina Praid, am profitat de ocazie și am făcut un tur rapid al regiunii cu un avion ultraușor.
Într-o perioadă fără prea multă zăpadă, Sovata, Praid și zonele adiacente tot arată impresionant iarna de la înălțime.
Prima atestare scrisă, indirectă, cu referire la exploatarea sării din Zona Ocnelor, găsim în scrisoarea de privilegii acordat cavalerilor germani, de către regele Andrei al II-lea, în anul 1222. În această scrisoare se permitea cavalerilor să folosească pe râurile Mureş şi Olt câte şase ambarcaţiuni, cu care transportau sare şi alte mărfuri utile. Următoarea menţiune a salinei se face în 1405, când regele Sigismund de Luxemburg le interzice nobilimii să extragă sare de pe propriile moşii.
În anul 1463, regele Matei Corvin a întărit privilegiul secuilor cu privire la exploatarea şi comercializarea liberă a sării. Sarea din Ţinutul Sării a fost de la bun început avuţia comună a naţiei şi astfel orice gospodărie primea sare gratis, până în anul 1562, când în urma înnăbuşirii răscoalelor din regiune, regele Ioan Sigismund al II-lea a rechiziţinat salina din Praid în folosul camerei regale.
Dreptul liber la sare a fost restituită pe perioada luptelor pentru libertate conduse de Rákóczi Ferenc al II-lea.
Mineritul subteran propriu-zis s-a început la Praid în anul 1762 când, sub conducerea inginerului de mine austriac Johann Frendl, a fost deschisă mina Iosif (ocna „clopot“).
