Intoleranța la lactoză înseamnă că organismul nostru nu poate digera ușor lactoza, un tip de zahăr natural care se găsește în lapte și în produsele lactate. Digestia lactozei are loc în mod normal în intestinul subțire, unde se secretă o enzimă specifică acestui proces.
Atunci când, în final, lactoza ajunge în intestinul gros fără a fi bine digerată, apar balonarea, durerile abdominale, modificări ale tranzitului intestinal sau vărsături. Simptomele se dezvoltă de regulă începând cu 30 minute până la 2 ore după ingerarea de lapte sau produse lactate.
Intoleranța la lactoză apare în special în familiile în care mai mulți membri suferă de această afecțiune. Poate fi depistată încă din copilărie. Unii nu pot mânca nici un fel de produs lactat, alții doar cantități mici.
Uneori intestinul subțire nu mai produce enzima necesară digestiei lactozei în urma unei alte boli de scurtă durată, chiar și în urma unei răceli. Astfel, există și intoleranță la lactoză temporară. Dar poate apărea și la persoane care nu au avut probleme niciodată, însă din cauza înaintării în vârstă, secreția de enzime în intestinul subțire scade.
Intoleranța la lactoză este diferită de boala celiacă, numită și intoleranța la gluten. Aceasta este o afecțiune autoimună ce se manifestă cu precădere după consumul de paste, pâine, sau orice alt produs pe bază de grâu. Boala celiacă afectează și alte sisteme şi organe precum sistemul nervos central, sistemul osteoarticular, pielea, ficatul sau sistemul reproducător.
Manifestările pot aparea la orice vârstă şi sunt foarte variate, de la oboseală neexplicată sau tulburări ale tranzitului intestinal, la sindrom de malabsorbție important, statură mică, anemie, balonare și dureri abdominale recurente. Aftele bucale pot fi și ele semne ale bolii celiace.
