La ediția din acest an, Prințul Harry și țara gazdă, Canada, au invitat 550 de militari din 17 țări, aliate sau partenere NATO pe diferite fronturi din lume. România a fost acceptată grație eforturilor financiare și sacrificiilor umane făcute în ultimul deceniu, ca aliat NATO în Irak și Afganistan, mărturisește Excelența Sa, Kevin Hamilton, Ambasadorul Canadei în România, Bulgaria și Republica Moldova.
29 de militari români au murit în misiuni externe, iar aproape 170 au fost răniți. 19 copii au rămas orfani, iar 21 de militari au fost amputați. Un sacrificiu pe care organizatorii Jocurilor Invictus au vrut să-l onoreze, spune ambasadorul Canadei la București, într-un interviu pentru Europa FM.
Pentru a putea participa la Jocurile Invictus, echipa României a avut nevoie de peste 100.000 de euro la care s-au adăugat costurile trasportării lotului și a staffului în și din Canada, transport asigurat de Ministerul Apărării cu aeronavă NATO.
Potrivit managerului de proiect, colonelul Nicolae Anghelescu, peste 40 de mii de euro au venit tot de la Ministerul Apărării, în principal prin Clubul Sportiv al Armatei Steaua, iar peste 30 de mii de euro au fost strânși de Asociația Povestașii.
În același timp, Fundația Prințului Charles în România a făcut o donație extrem de importantă.
De asemenea, Asociația de Caritate din Armata României Camarazii și Asociația Voluntarilor Invictus, ambele înființate de militari, au contribuit cu aproximativ 15.000 de euro.
Restul banilor s-a adunat din alte donații private, donații la care au contribuit și ascultătorii Europa FM, în urma apelului postului nostru, lansat în această vară, inclusiv pe scena Europa FM Live pe Plajă 2017, unde am avut ocazia să cunoaștem pe câțiva dintre militarii care reprezintă România la Jocurile Invictus.
Din banii strânși, Ministerul Apărării a cumpărat, echipamentele sportive necesare și a finanțat pregătirea sportivilor în ultimul an.
Colonelul Nicolae Anghelescu mărturisește că finanțarea participării militarilor români la Jocurile Invictus a fost o misiune extrem de grea.
Odată, pentru că legislația din România nu ajută deloc finanțarea unor competiții de acest, apoi pentru că mulți dintre cei la care Ministerul Apărării a apelat pentru donații au avut reacții negative.
Șefi de bănci sau de instituții publice fie n-au răspuns deloc apelurilor Ministerului Apărării, fie au refuzat să doneze.
Spre deosebire de țări precum Statele Unite sau Marea Britanie, unde oamenii donează bani de mici, constant, și fac voluntariat chiar și pentru militarii răniți străini, la noi, contribuțiile private pentru eroi se adună greu.
