”Medicii legiști nu emit opinii medicale, ci elaborează expertize medico-legale bazate pe probe”, transmite Consilul Superior de Medicină Legală.
Reacția vine după ce – în plin scandal al deceselor suspecte de la Spitalul Sfântul Pantelimon – Colegiul Medicilor i-a acuzat pe medicii legiști că nu au competențele necesare pentru a se pronunța în toate spețele de malpraxis și că ar fi nevoie de crearea unui corp de experți independenți.
Consiliul Superior de Medicină Legală susține că e dispus să colaborare cu specialiști din alte domenii medicale, dar amintește că medicii legiști sunt singuri care au capacitate expertală judiciară dobândită prin pregătire în cadrul rezidențiatului.
Punctul lor de vedere apare în referatul prin care procurorii au cerut arestarea celor două doctorițe de la Spitalul Sfântul Pantelimon din Capitală.
Consiliul Superior de Medicină Legală îi amintește președintelui Colegiului Medicilor, Daniel Coriu – care a spus că anchetele de malpraxis trebuie să conțină obligatoriu, nu opțional, opinia unui expert medical indepedent – că malpraxisul e stabilit, conform legislației actuale, de o comisie din cadrul direcțiilor de Sănătate și că decizia acestei comisii nu are nicio legătură cu analiza medico-legală.
O astfel de analiză medico-legală au solicitat procurorii care anchetează moartea suspectă a mai multor pacienți de la spitalul Sfântul Pantelimon din București, după ce doctorițele le-au redus doza unui medicament care le menținea tensiunea arterială în limite normale.
Medicii legiști de la Institutul Mina Minovici au concluzionat că există o legătură de cauzalitate între scăderea bruscă a ratei de noradrenalină și decese, în condițiile în care, așa cum au spus și martorii, la scurt timp după reducerea dozei de medicament a survenit stopul cardiorespirator, urmat de deces.
În comunicatul Consiliului Superior de Medicină Legală, se menționează că medicii legiști nu emit opinii medicale, ci elaborează expertize medico-legale bazate pe probe care depășesc sfera documentației medicale și că alături de medicii de expertiza capacității de muncă, sunt singurii care au capacitatea expertală judiciară dobândită prin pregătire în timpul rezidențiatului.
Comunicatul integral al Consiliului Superior de Medicină Legală:
Ca răspuns la poziția exprimată în mass-media de către președintele Colegiului Medicilor
din România- Dr. Daniel Coriu, referitor la ampla dezbatere publică a unui caz particular
privind acuze aduse unor cadre medicale, cu generalizarea de către domnia sa la întreg
fenomenul acuzelor de deficiențe în acordarea îngrijirilor medicale, Rețeaua de Medicină
Legală dorește să puncteze o serie de aspecte potențial generatoare de neclarități și să corecteze
unele afirmații ale domniei sale:
– Referitor la afirmația din presă conform căreia anchetele de malpraxis ar trebui să
conțină obligatoriu, nu opțional, opinia unui expert medical independent, dorim să îi
reamintim domnului doctor (având în vedere numeroasele discuții și dezbateri anterior
avute) faptul că malpraxisul medical se stabilește în conformitate cu prevederile Legii
95/2006, în cadrul unei comisii din cadrul Direcțiilor de sănătate publică, comisii a
căror decizie se bazează CHIAR PE opinii de specialitate medicală (solicitate de către
această comisie, unor medici înscriși pe liste dedicate acestui scop – de a emite puncte
de vedere profesionale în specialitatea în care activează). Decizia comisiei care
stabilește malpraxisul medical nu este în niciun fel analiză medico-legală.
– Dl. doctor vorbește despre necesitatea unui corp expertal al medicilor. Conform
legislației în vigoare, singurii medici care au capacitate expertală judiciară dobândită
prin pregătire specifică în acest sens în cadrul rezidențiatului, sunt medicii legiști și
medicii de expertiza capacității de muncă. Activitatea expertală este diferită de cea
medicală, necesitând o evaluare complexă, atât medicală, cât și juridică, care se învață
în ani de zile, în cadrul rezidențiatului (având drept scop tocmai acumularea noțiunilor
de interferență cu Dreptul pentru a putea oferi justiției instrumentele de lucru adecvate
acesteia). Medicii de alte specialități pot participa la efectuarea unor expertize, în
calitate de specialiști, atât la solicitarea unei comisii medico-legale, cât și a organelor
de justiție, dar ei nu au calitate expertală, ci sunt chemați ca referenți de specialitate cu
rolul de a clarifica unele aspecte medicale ale cazului, care, într-adevăr, pot fi uneori
accesibile în înțelegerea deplină a semnificației doar unui profesionist în acea nișă;
– Medicii legiști nu emit opinii medicale, ci elaborează expertize medico-legale bazate
de probe care depășesc ca spectru sfera documentației medicale, fiind apanajul unei
anchete, dar și al solicitărilor proprii medicinei legale de suplimentare a datelor
necesare. Acestea constau în examinări medico-legale, în evaluarea documentelor
medicale, realizarea de analize de laborator, alte tipuri de examinări criminalistice,
material probator pus la dispoziție de organele de anchetă/judecată etc. Probele se
analizează în funcție de cunoștințele științifice medicale generale și de cele particulare
cazului, dar și raportat la cele juridice, nefiind bazate exclusiv pe datele medicale.
Trebuie avut în vedere faptul că o expertiză medico-legală răspunde unor întrebări
dispuse de către organul de justiție, care pentru a-și forma o opinie proprie, sublimează
neclaritățile pe care le are prin elaborarea unor obiective țintite, adresate punctual și
explicit expertului – medic-legist. Din acest motiv pot exista discordanțe, uneori extrem
de evidente, între modul în care un caz este evaluat de un medic legist versus un medic
de altă specialitate, plecând de la însuși scopul distinct pe care îl au cele două tipuri de
evaluări. Rolul medicilor legiști în cadrul expertizelor privind deficitele în acordarea
îngrijirilor medicale este de a „interpreta” datele medicale și biologice ale pacientului
unic, în contextul judiciar / criminalistic complet al cazului, astfel încât ele să poată
avea valoare probatorie în justiție, și nu doar de a stabili conexiuni fiziopatologice,
teoretice – generalizante.
– Rețeaua de medicină legală își exprimă întreaga disponibilitate de a colabora cu
specialiști din alte domenii medicale în activitatea expertală, inclusiv prin realizarea
unor protocoale instituționale. În acest sens, Consiliul Superior de Medicină Legală
propune public Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor Stomatologi
din România, Colegiului Farmaciștilor, dar și altor organizații profesionale încheierea
unor protocoale de colaborare, care să faciliteze participarea specialiștilor în cadrul
comisiilor medico-legale pe baze transparente;
– Menționăm că și în momentul de față, opiniile specialiștilor din diverse specialități
medicale sunt deseori solicitate și incluse în expertizele medico-legale, și sunt luate în
considerare în formularea concluziilor medico-legale, atât timp cât sunt concordante cu
celelalte informații din dosarul cauzei avute la dispoziție și au rezonabilitatea științifică
necesară aplicabilă cazului particular evaluat. Accentuăm însă faptul că aceste
colaborări au fost, în mare parte, întrerupte în ultimii ani, exact datorită refuzului
Colegiului Medicilor de a sprijini Rețeaua de Medicină Legală cu opinii de specialitate,
din dorința, public exprimată, de a avea un corp expertal propriu. Acest lucru a făcut ca
multe expertize, care au avut nevoie de opinii de specialitate, să fi fost temporizate,
până când acestea au putut fi obținute. Alteori, acestea nu au putut fi obținute ca urmare
a refuzului referenților de specialitate (motivat pe marea responsabilitate juridică pe
care o implică, pe lipsa unei reale motivări etc.), iar medicii legiști nu au putut răspunde
complet la obiectivelor dispuse, tocmai din dorința de a nu emite doar „opinii”, ci
răspunsuri pertinente, bazate pe dovezi.
– Precizăm faptul că, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală și ale
celui de procedură civilă, organul de justiție poate apela, separat de solicitarea unei
expertize medico-legale, la obținerea unor puncte de vedere (declarații de martorexpert) din partea unor profesioniști în specialitatea medicală specifică unui anume caz.
– Înțelegem faptul că se dorește din partea Colegiului Medicilor din România o schimbare
radicală de paradigmă legislativă, mult mai largă, inclusiv decriminalizarea penală a
actului medical cu statut de impunitate a corpului medical. Rețeaua de Medicină Legală
susține această atitudine pentru greșelile medicale produse din culpă și își manifestă
întreaga disponibilitate de a ajuta la găsirea celor mai bune căi de a rezolva aceste
probleme, având în vedere atât binele pacienților, cât și al medicilor.
Ca atare, în acord și cu demersurile anterioare ale rețelei de Medicină Legală – numeroase,
dar, cum cu stupoare și neplăcută surprindere am constatat, ignorate de către Colegiul Medicilor
din România – ne reiterăm disponibilitatea de a readuce colaborarea celor două instituții la un
nivel de eficiență și funcționalitate, benefice actului de justiție și justițiabililor.
