Răul de mișcare reprezintă o stare neplăcută care se caracterizează prin greață, principalul simptom, amețeli, oboseală, iritabilitate și stare de rău, care apar fie în mașină, tren, avion sau vapor. În general, se consideră că are origine psihologică. Stimulii pot fi subtili. De cele mai multe ori, întâi apare semnalul de alarmă al stomacului reprezentat de o stare de sațietate și disconfort în epigastru.
Creierul percepe mișcarea pe baza unor informații primite de la receptorii echilibrului din urechea internă, de la receptorii văzului de la nivelul ochiului și de la receptorii din piele.
Răul de mișcare apare atunci când stimulii care acționează asupra acestor receptori sunt diferiți, se contrazic, mai precis ochii percep mișcarea, dar corpul nu o simte. Iar acest lucru se întâmplă mai ales când persoana respectivă este mișcată pasiv, de exemplu într-un automobil. Există și stimuli virtuali vizuali care pot provoca răul de mișcare ca cei care apar atunci când privim filme pe ecrane mari sau în timpul jocurilor video.
Starea de rău poate persista o perioadă de timp după încetarea stimulilor, iar senzația de mișcare persistă frecvent după încetarea mișcării, sindrom numit rău de debarcare care devine îngrijorător dacă nu dispare după 3 zile.
Incidența cea mai mare se întâlnește la copiii cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani.
Mai multe studii au arătat că femeile, în special gravidele, prezintă mai frecvent rău de mișcare decât bărbații și simptome mai severe.
Există tratamente farmacologice ale răului de mișcare, dar care trebuie administrate înaintea expunerii la stimuli, preventiv. Cea mai bună metodă de prevenție este evitarea mișcării care determină apariția simptomelor.
